Copiii cerșetori au invadat autobuzele băcăuane

în autobuzele băcăuane și-au făcut apariția, de cîtva timp, niște puști care apelează la mila concetățenilor. Sînt îmbrăcați binișor, ne sensibilizează cu un text din care reiese că ar fii abandonați, și îi invită pe băcăuani să „ia un tren accelerat pînă la orfelinat” pentru a înfia un copil, ei știind cum este venind din acel loc și fiind lipsiți de „căldura căminului părintesc”.
într-o dimineață, în autobuzul 22 s-a urcat, la stația de la Cimitirul Central, un prichindel de vreo 7-8 ani. După ce și-a terminat de spus cîntecelul a colindat autobuzul dintr-un capăt în altul cerînd „1000 de lei să-mi iau o pîine”. La următoarea a coborît. Strigat fiind, s-a întors către reporter, întinde mîna și-mi arată două monede de 500 lei. „âmi dai și mie niște bani să-mi iau o pîine, că uite mai am niște bani”, îmi spune el uitîndu-se la mine cu ochii puțin tremurînzi. âmi spune că îl cheamă Iuda, că este din Piatra Neamț și că mai are doi frați. înalt abia pînă la brîul unui om adult, este îmbrăcat cu o geacă roșie murdară la mîneci, încheiată pînă la gît, cu o pereche de blugi raiați maro și în picioare o pereche de bocanci negri, sau cel puțin asta se vedea sub stratul gros de praf. Așezat pe o bancă din stație, povestește, nesigur, despre viața lui. „Am plecat din Piatra mai prin iarnă și am venit aici cu mama și cu frații mei, să facem bani. Stăm în chirie la o babă, acolo, în spate”, arată cu degetul stația de autobuz de la Tic-Tac. „Și frații mei ceșesc, înainte mergeam împreună și cerșeam, pentru că făceam un autobuz mai repede, acu’ mergem separat. Avem fiecare stațiile lui, dar fratimiu’ Aurel mai vine peste mine”, spune, supărat, Iuda. De furat nu fură, pentru că îi ajung banii din cerșit. El nu are program, cerșeste pînă crede că a făcut destul pentru ziua respectivă. „Nu furăm, cerșim și atît. Stau pînă fac 5-600.000 lei și apoi plec acasă”, mai spune Iuda.
Cîntecelul l-a învățat de la mama lui înainte să vină la Bacău și chiar dacă nu este orfan, el îl cîntă pentru că îi înduioșează pe oameni „Cîntecu’ l-am învățat de la mama, ne-a învățat pe toți trei. Nu sîntem orfani, dar de cînd cîntăm așa, primim mai mulți bani. Din bani ne luăm boboane și gumă și ce rămîne îi dăm lu’ mama pentru chirie și mîncare pentru noi”. Iuda și frații lui nu și-au cunoscut tatăl, deci se pot considera pe jumătate orfani.
Singura problemă pe care o mai întîmpină pe traseu sînt controlorii. De cele mai multe ori îi lasă să cerșească, dar cu o condiție: la prima stație să coboare. Cîte o dată mai țipă la el și taxatoarele, dar nu îl dau jos. „Zilnic mă întîlnesc cu băieții ăia, controlorii, dar nu mă dau jos. înainte mă dădeau jos la prima stație, dar acum mă cunosc și îmi dau și bani. Mai țipă la mine taxatoarele, odată una a oprit autobuzul pe podul de la Narcisa și m-a dat jos”, a încheiat Iuda.
Directorul Transport Public Bacău, Nicolaie Șutu, ne-a declarat că acești copii nu au ce căuta pe mijloacele de transport în comun chiar dacă au sub șapte ani, cotrolorii fiind obligați să-i dea jos. „Ăștia umblă și fură prin autobuze și îi enervează pe călători, așa că nu au ce căuta în autobuz”, a spus directorul Șutu.
Copiii cerșetori sînt tot mai mai des întîlniți pe străzile din Bacău, ei sînt singurii întreținători ai părinților obosiți de stat și de băutură, care își exploatează copiii fără a avea cea mai mică urmă de remușcare. (Alexandru COVACI)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!