Sa nu creada cineva, Doamne fereste, ca eu sint împotriva introducerii calculatoarelor în scoli. As zice chiar ca sint un antemergator, deoarece am inventat în 1975 o combina pentru cabinetul de literatura pe care am botezat-o „combina multimedia” cu multi ani înainte de a fi aparut „multimedia” inventata de internet. Cred ca mijloacele electronice sint niste instrumente infinit mai eficiente decit creta si tabla, chiar decit manualele, dar sint doar mijloace prin care profesorul modeleaza mintea si sufletul elevului. Acest proces foarte complex are nevoie nu doar de cunostinte, ci si de talent, mai ales acum, cind internetul, televiziunea, jocurile pe calculator sint din ce în ce mai nocive. Daca lasam elevii sa se formeze doar dupa ce gasesc pe calculator, poate vom obtine buni specialisti, dar în nici un caz oameni adevarati.
Pe la mijlocul secolului trecut se vorbea despre o posibila societate fara scoala. Cei care cereau desfiintarea scolii sustineau faptul ca tinarul se poate forma mult mai bine pe linga un tutore de la care sa învete o meserie: un viitor strungar pe linga un strungar, un viitor medic pe linga un medic etc. Aceasta utopie este însa pe cale de a se înfaptui, daca mijloacele electronice de „e-learning” vor înlocui profesorul. Am stat ore întregi pe portaluri cum sint „Sistemul Educational Informatizat”, „didactic.ro”, „elearning.ro”, „educreativ” si am încercat sa înteleg de unde vine pericolul pe care intuitiv îl simt. Portalul „SEI”, de exemplu, ofera programe fara de care nici nu se mai poate concepe un învatamint modern, de la programul de repartizare a elevilor în licee pina la programul de generare de orare, de la cele 291 de pachete de lectii pentru fizica, biologie, chimie, geografie, matematica, ba chiar si istorie, pina la programe de învatat calculatorul, chiar si dactilografia! Este ideal, chiar daca pare scump, deoarece www.intuitext.ro ofera laptopuri gata programate pentru liceu la pretul de „doar” 2.400 lei. Au procedat foarte inteligent autorii acestor programe atunci cind au evitat limba si literatura româna, dar despre asta mai tirziu. Deocamdata sa observ faptul ca lectiile oferite de SEI sint formidabile instrumente de lucru pentru un profesor bun, dar pot deveni si cumplite mijloace de timpire în mina unui ageamiu. Dovada o reprezinta cele 1.489 de lectii postate pe www.didactic.ro, alaturi de 2.235 teste, 814 planificari, 227 de proiecte si 93 manuale. Care-i problema, veti spune, este foarte bine ca exista acest schimb de informatii. Da si nu. Sigur ca în aceasta masa mare de informatie sint si lucruri bune, exista si inteligenta, si sensibilitate, dar masificarea informatiei duce fatal si la masificarea prostiei. Am citit un comentariu la „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga si m-am îngrozit. Era atit de multa prostie exprimata emfatic si care nu avea nici un fel de legatura cu textul blagian, încit m-am mirat mult cum poate iesi asa ceva din mintea unui profesor. Acum treizeci de ani eu încercam sa folosesc mijloacele electronice la clasa, dar, cel putin la literatura, asta nu înseamna sa elaborezi „comentarii” si „referate” bune de printat, ci sa alcatuiesti o colectie de texte din cei mai importanti autori, eventual citite de ei însisi, sau de actori celebri si o colectie de citate din critici si istorici literari pe baza carora profesorul sa faca lectia vie, intens problematizata, într-un dialog cu clasa, dialog imposibil pe calculator. Un program pe care l-am accesat nu stiu de unde cuprindea mai multi pasi în alcatuirea unei compuneri pe o tema oarecare, dar pasii propusi erau atit de amanuntit elaborati încit elevul nu avea de facut altceva decit „clic” la pasul urmator. Un asemenea program nu numai ca blocheaza creativitatea, dar timpeste mai rau decit comentariile învatate pe de rost. Autorii programelor de calculator, profesorii si elevii trebuie sa aiba mereu în minte faptul ca jucaria electronica de pe pupitru, oricit de sofisticata si „eficienta” ar fi, este doar un instrument de lucru!
Ioan NEACSU
Lasă un răspuns