Moartea alba (drogurile) pindeste dupa colt. Ii cad victime indeosebi baietii si fetele care din ignoranta isi zic: daca voi lua o pastiluta nu va fi nimic. Va fi! Caci odata organismul infestat iti va cere imperativ altele si altele. Pina la moarte. Acesti nefericiti nu vor muri imbratisati din dragoste, ci din curiozitate prosteasca. Singuri, in chinuri ingrozitoare. Si nu vom putea spune, ca in finalul piesei shakeaspiriene „Romeo si Julieta”, ca „Nu cunosc poveste mai de jale/ Decit a lui Romeo si-a Julietei sale”. Hidoasa moarte alba (impielitata in traficantul de droguri) stie ca odata prins in latul ei, nu mai exista scapare. Noi stim cine se impieliteaza, dar nu-l prea luam in seama. Acest flagel, aceasta tragedie intinsa de-a lungul si de-a latul pamintului l-a determinat pe dirijorul Igor Coretti – Kuret sa fondeze o „Orcestra Simfonica Internationala a Tinerilor Muzicieni”, cu virste cuprinse intre 13 si 18 ani. Intre acestia se numara opt tineri talentati din Bacau. Simfonicul tinerelor talente functioneaza sub egida „CEI Youth Orchestra” (Centrul European de Initiativa) si concerteaza cu precadere in tarile primejduite de flagelul drogurilor de pe batrinul continent. Romania este si ea o tara amenintata. Iata motivul pentru care CEI Youth Orchestra intreprinde un turneu la Iasi, Bacau, Bucuresti, Popesti -Leordeni, Craiova si Timisoara, unde se semnaleaza prezenta nefasta a mortii albe.
Aseara, CEI Youth Orchestra a concertat la sala Ateneu din Bacau, sub titulatura „Prin cultura si credinta impotriva drogurilor”. Programul prezentat este remarcabil prin frumusetea extraordinara a muzicii alese, prin optimismul ei inaltator si prin minunatul indemn spre o viata simpla si curata. Atit uvertura „Italianca la Alger” de Rossini, cit si „Concertul in Re Major pentru vioara si orchestra KV 218” de Mozart, precum si Simfonia „Pastorala” de Beethoven sint muzici de aleasa esenta, foarte poetic redate, cu o rara caldura sufleteasca si o neasemuita dragoste de viata. Tinarul violonist Stefan Besan (Romania) a conferit mizicii mozartiene o eleganta si o spontaneitate avintata, cu surprinzatoare efecte de timbruri. Consider ca cel mai emotionant moment l-a constituit interpretarea „Pastoralei”. Numai evocarea secventelor este destul de elocventa: „Sentimente de bucurie la sosirea la tara”, „Scena pe malul piriului”, „Petrecerea taranilor”, Furtuna”, „Cintec pastoral; veselie si recunostinta dupa furtuna”. Muzica este de-a dreptul coplesitoare, cu nebanuitul ei ecou si cintec al pasarilor in faptul diminetii, cu dansul ei vijelios, plin de voie buna, cu chemarea ei optimista spre bucurie si desfatare. Indemnul ei suna maiastru: Merita sa mori din prostie cind viata e atit de frumoasa? Si de ce? Ca sa imbogatesti niste nemernici, niste criminali?
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns