Gheorghe CHIȚIMUȘ
Oricît s-ar amăgi pe ei înșiși, românii, cu constatări de genul „și în alte locuri este la fel”, sau „și alții o duc la fel”, ori „și în alte țări este aceeași situație”, realitatea nu este deloc așa, ci, în multe cazuri, tocmai invers. Acest gen de afirmații aparține resemnării românești, care este, de fapt, un ansamblu de complicitate și lașitate, de indiferență și chiar de egoism. Lucrurile nu stau deloc după cum credem, ori ne amăgim, noi. Nici măcar în România, românii, țiganii, ungurii nu sînt peste tot la fel, adică nu au mentalități și comportamente identice. Românii din Ardeal sînt altfel decît cei din Moldova. Țiganii din Ardeal sînt foarte diferiți de cei din Muntenia și Moldova. Nici măcar maghiarii din județul Bacău nu sînt la fel cu ungurii din Ardeal. Chiar și psd-iștii din Transilvania sînt diferiți de psd-iștii din celelalte zone ale țării. Un cunoscut îmi relata, încă de prin 1980, că atunci cînd și-a parcat „Dacia” în fața unui hotel dintr-un oraș transilvan, portarul i-a spus că poate să lase ștergătoarele pe parbriz fără nici o grijă, fiindcă nu i le va fura nimeni. Omul a vrut să se convingă, asumîndu-și riscul potențial, dacă lucrurile stau chiar așa și, într-adevăr, a doua zi și-a găsit ștergătoarele de parbriz la locul lor. La noi, în Bacău, așa ceva ar fi fost, cred, de neconceput.
Peste tot în lume există, la nivel de principiu vorbind, și bine, dar și rău. Dar în unele țări și în unele regiuni binele este, ca să zicem așa, majoritar. în alte locuri, răul hotărăște soarta majorității. Peste tot în lume există dreptate, cît și nedreptate, dar în unele locuri dreptatea deține un procent mai mare, iar în altele – unul mai mic decît procentul deținut de nedreptate. De asemenea, „proștii” și „deștepții” trăiesc la un loc, pretutindeni în lume. Dar, în unele țări conduc „proștii”, iar în altele „deștepții”. Acolo unde proștii sînt la conducere are de pierdut toată lumea. Acolo unde conduc cei deștepți au de cîștigat cu toții. Situația materială – financiară și economică – a unui popor depinde de procentajul de dreptate și nedreptate generat de spiritualitatea specifică a acelui popor. De pildă, dacă dreptatea va avea o pondere, să zicem, de 30 la sută (din totalul energiei spirituale), atunci prosperitatea (nivelul de trai) va deține același procent. Chiar dacă multora dintre noi, românii, nu ne convin asemenea idei (din cauză de natură naționalistă, de convingeri religioase sau de conflict spiritual între culturi și civilizații), tocmai despre asta e vorba: în spațiul occidental, unde prosperitatea deține ponderea cea mai însemnată (la nivel planetar), tocmai acolo justiția, seriozitatea și dreptatea dețin procentajul majoritar. După părerea multora dintre noi, Occidentul, de pildă, o duce bine pentru că „a furat” de la restul lumii. Sigur că nu este așa, dar chiar dacă ar fi fost așa, prosperitatea în Occident sau oriunde în altă parte nu ar putea exista decît dacă majoritară este dreptatea. Cînd vorbesc despre aceasta, alături de nedreptate, nu am în vedere nici pe departe doar domeniul Justiției, ci cu totul altceva, mult mai larg. Un act de management bine făcut este un act de dreptate; unul rău făcut este un act de nedreptate la adresa propriilor salariați, cît și la adresa mediului economic și social. Un motor, un aparat, un produs bine fabricat înseamnă un act de dreptate. Un nivel de trai decent înseamnă un procentaj ridicat de dreptate și, în consecință, un procentaj mai mic de nedreptate.
în România, cele două raporturi – direct și invers proporțional – funcționează astfel: din 1990 încoace nivelul de trai al populației scade continuu, de la an la an, indiferent de guvernul, de parlamentul, de președintele, de partidul care se află la conducere. Dar tot de atunci, nivelul de trai al clasei stăpînitoare crește continuu. Cu cît țara este jefuită mai mult, cu atît nivelul de trai al populației scade, în timp ce al clasei stăpînitoare crește. Deci: cu cît populația muncește mai mult, cu cît afacerile se dezvoltă, cu cît creșterea economică este mai mare, cu atît nivelul de trai al populației scade! Din ce cauză? Din cauză că, în România, răul și nedreptatea conduc și dețin o putere covîrșitoare, într-un procentaj cam de 80 – 90 la sută. Așadar, în România, binele și dreptatea dețin cam 10 – 20 de procente!
… E iarnă (să-i zicem așa), am intrat în Europa, dar nedreptatea și răul își văd, în continuare, de treabă și joacă aceeași horă ca în fiecare an: se scumpește totul – aberant și inexplicabil -, încît nu poți să nu te întrebi: pînă cînd?!ii din județul Bacău nu sînt la fel cu ungurii din Ardeal. Chi
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.