Gabriela PASCU
Nu fac parte din cei care doresc să se laude cît de buni cetățeni sînt. Totuși, mă număr printre cei cărora nu le place să aibă restanțe nicăieri. Unii s-au specializat în a avea datorii, pe motiv că dacă agenții economici fac evaziune de miliarde de lei, cîteva milioane acolo nu mai contează. Alții nu au bani să-și achite dările. Eu nu mă număr nici printre primii și nici printre ceilalți. Cu toate acestea sînt tratată la fel ca și cum aș avea datorii și faptul nu numai că mă supără ca persoană, dar a început să aibă și altfel de consecințe, mult mai grave.
Îndată ce iarna și-a intrat în drepturi am simțit nu atît colții gerului, cît cei ai întreținerii. De cînd mă știu nu am avut debite la întreținere. Poate am întîrziat cu o sută-două de mii de lei de pe o lună pe alta, dar în nici un caz mai mult. Ei bine, am rămas interzisă cînd am văzut că într-o lună în care am înghețat de frig în apartament, cînd am stat uneori în pat pentru că în cameră ieșeau aburi de „cald” ce era, numai plata agentului termic a ajuns la două milioane de lei.
Mai mult, în ciuda sumelor astronomice afișate la întreținere, prin „bunăvoința” furnizorului de agent termic la care am ghinionul să fiu racordat, apartamentul meu pe care l-am zugrăvit cu ceva sacrificii financiare în vara anului trecut arată ca după război. Petele de igrasie și mucegaiul au desenat deja hărți și fresce suprarealiste pe varul care abia a apucat să se usuce. Cît despre apă caldă, acesta a ajuns demult un vis, astfel încît igiena personală a devenit o obsesie și o corvoadă. Iar eu nu consider că așa ceva este admisibil. Pur și simplu nu vreau să înțeleg nici o motivație expusă aproape în scîrbă de mai-marii societății care cică furnizează utilități.
Vezi, dragă-Doamne, datornicii sînt vinovați. Că ei nu achită facturile, iar firma, care este privată, nu-și mai permite pierderile. Măi, să fie! Dar de ce contractele care se încheie cu asociațiile de proprietari prevăd numai drepturile furnizorului, iar beneficiarii au numai obligații? Societatea care distribuie apă caldă și căldură, adică Termloc, nu are nici o vină, nu-i așa? Ba, din punctul meu de vedere are. Pentru că nu din cazua mea nu a fost în stare să-și colecteze datoriile. Directorul societății spune că n-a avut bani pentru investiții și că din cauza asta pierderile din rețea sînt mari. Numai că alt mare furnizor de energie termică, CET, a anunțat că va contoriza pe banii săi apa caldă la fiecare branșament și că toată operațiunea va costa în jur de 7 miliarde de lei. Ei bine, cît v-a costat, domnule Crîșmaru, renovarea sediului Termloc? Nu că nu ar fi trebuit făcută, dar care este, oare, ordinea priorităților? Pînă la urmă, se dovedește că interesul propriu a primat. Cît despre beneficiarii așa-ziselor „servicii” pe care le furnizați, lasă-i să-nghețe în apartamente dacă-s proști.
Ei bine, nu sîntem proști, domnule director. Personal, voi face o operațiune care mă costă mult, dar cred că merită sacrificiul: mă voi deconecta de la sistemul pe care-l administrați. Am amînat pînă acum pentru că am crezut că știți să gestionați activitatea de distribuire a agentului termic. M-am înșelat. Evident, puteți ridica din umeri și să spuneți: ei și? Numai că eu am răbdare și abia aștept să văd ce va face firma atunci cînd în sistem vor rămîne doar datornicii înrăiți. Nu de alta, dar dacă tot discutați de rentabilitate, mă îndoiesc că o veți duce ca-n rai cu cei care au datorii de ani de zile. Și nici vînzarea apartamentelor nu vă este folositoare. Să fim serioși, cei cu bani oricum nu rămîn clienții sistemelor centralizate și preferă centralele proprii. Și-atunci o s-auzim de bine…
Lasă un răspuns