• Campania electorală e în toi și un întreg arsenal de mijloace este aruncat într-o luptă ce nu are aproape nimic cu decența și legalitatea
Pe fondul debutului campaniei electorale pentru alegerile locale, partidul de guvernămînt, ca și Opoziția, s-au trezit brusc la realitate și au ieșit la atac. Aceste atacuri se anunță furibunde, iar Puterea, lovită în orgoliu și în imaginea electorală de o seamă de scandaluri generate de corupție, vede numai comploturi și amenințări la adresa democrației, dar și trădători mai peste tot, manevrați de forțe – unele mai oculte decît altele!
Atît Puterea, cît și Opoziția, vin în sprijinul argumentării scenariilor lor cu tot felul de exemplificări concrete, din care singura concluzie certă este vinovăția celuilalt. Printre altele, a lui Ceaușescu – pentru că ne-a format o mentalitate ce nu se schimbă decît după ani buni, a fostului regim politic CDR-ist, care a transmis generației PSD-iste o moștenire dezastruoasă, a fostului președinte Constantinescu, prea tolerant cu o clientelă politică amorțită și coruptă.
De cealaltă parte este invocată Opoziția, scindată și ea de scandaluri și lipsă de unitate, dar care susține că vinovăția stă numai în ograda actualei Puteri, care nu a știut să chibzuiască crunta sărăcie bugetară și să transforme datoriile în mine de aur, împotmolind astfel o reformă care, după ani de zile, pare aproape compromisă.
Vechile năravuri recidivează: Puterea acuză Opoziția că n-are o atitudine constructivă, pe cînd Opoziția acuză guvernanții de incapacitate și dezinteres față de acutele probleme naționale. Astfel că, atît Puterea, cît și Opoziția se detașează în tot acest ghiveci politic pe care-l patronează doar prin demagogia și populismul pe care se pedalează la nesfîrșit. Însă realitatea, care le sfidează în egală măsură, dovedește din plin că oamenii noștri politici sînt în stare de fapte mari numai atunci cînd se află în opoziție.
Atunci cînd se afla în opoziție, actuala Putere avea la orice oră din zi și din noapte răspunsuri și soluții concrete la toate tragediile economice, financiare, sociale prin care trecea România. Așa după cum astăzi Opoziția are soluții salvatoare pentru ieșirea din criza în care se zbate țara de atîția ani. Marele necaz care s-a abătut ca un blestem asupra țării noastre este acela că cei aleși să guverneze, odată ce s-au văzut în fotoliile confortabile ale Puterii se dovedesc incapabili de performanțe economice sau chiar politice. Motivele invocate sînt deja cunoscute: ba nu au specialiști, ba conjunctura internațională nu le este favorabilă, ba forțe oculte le pune bețe-n roate, ba sînt inundații, ba ninge prea mult iarna, iar vara e secetă. Specialiști, pînă mai ieri, în toate domeniile, politicienii noștri se dovedesc dintr-o dată, la prima probă a guvernării, că n-au altă soluție decît o lamentabilă văicăreală. Toate tînguielile post-electorale ale Puterii, căutarea eternilor vinovați, flecăreala unora la adresa incapacității celorlalți nu rezolvă nici pe departe problemele grave cu care se confruntă o țară măcinată de corupție și sărăcie.
Demagogia nu ține în nici un fel de foame, de sete, și nici nu redresează bugetul național. Teoretizarea problemelor generale cu care se confruntă astăzi România nu este suficientă pentru a ne convinge de performanțele Puterii de acum. Mai ales că, nechemați, necalificați au ajuns în frunte apărîndu-și niște scaune la care nu au dreptul și la care mulți dintre ei au avut acces numai fiindcă au fost numiți după criterii preferențiale.
O altă dominantă a demagogiei este aceea că din clipa în care au ajuns, prin miracolul teleghidării, la o treaptă pe care n-au visat-o în viața lor, sînt ferm convinși că demnitățile publice respective li se cuvin, ca rezultat al unor merite recunoscute, al unui devotament necontestat și al unei capacități de orientare politică la fel de sigură și de eficace în toate domeniile.
A apărut, și va continua în special în aces an al alegerilor locale și generale, vînătoarea vigilentă de greșeli, care a ajuns, de altfel, o plagă și un blestem, fiindcă orice idee poate fi răstălmăcită și transformată în contrariul ei, iar cu o dialectică sprințară se poate demonstra orice.
Deja sîntem părtașii unor dezbateri televizate în care candidații se împroașcă cu noroi, dau glas revoltei lor „legitime” acuzînd contracandidații de gravele „greșeli ideologice” săvîrșite, de spiritul de comandă și înfumurare de care au dat dovadă, precum și de faptul că nu posedă o pregătire politică serioasă, dar nici una profesională. Vor fi, astfel, aruncate în dispute fapte reale, interpretate însă denaturat, amestecate cu insinuările cele mai perfide și cu aluziile cele mai otrăvite, tehnica defăimării fiind la ordinea zilei. Și, în tot acest timp, amenzile colosale, taxele tot mai mari și mai multe ne îndepărtează tot mai mult de speranța că alegerile vor produce schimbarea în bine, efectul lor în plan uman fiind de-a dreptul nergativ. Iar firmele vor proceda, în continuare, la scăderea nivelului veniturilor. Vor urmări să angajeze minimum de salariați, cu minimum de salarii, în vreme ce numărul celor rămași fără slujbe va crește considerabil.
Dar, asta e situația! Deocamdată, ne înecăm în mulțimea de afișe și postere electorale din care ne zîmbesc candidații „noștri” cu promisiunile pe buze. Vom realiza, din nou, că toate aceste măsuri ne vor umple de deziluzie și nesiguranță, dar și de mînie, de deprimare, de sentimentele de separare socială, de lipsă de compasiune. Și atunci ne vom pune întrebarea dacă merită să facem efortul de a merge la urnele de vot pentru a ne exprima opțiunea în favoarea celor care, odată ajunși pe podiumul puterii, ne vor înșela așteptările ca și pînă acum. (Romulus Dan BUSNEA)
Lasă un răspuns