A.G. Weinberger si-a dorit sa devina chitarist de rock’n’roll de la virsta de zece ani, la 16 ani a cistigat primul onorariu, la 31 de ani, in 1996, a concertat prima data in America, in 2007 a fost selectat pentru Premiile Grammy iar astazi, de la ora 19.30, „The Guitar Man” va concerta pentru a doua oara anul acesta la Teatrul „Bacovia”, pentru „celalalt Bacau, cel demn si cel mindru”. Un bilet la concert costa 40 de lei.
-Weinberger este nume de neamt sau de evreu?
-De evreu. Din Oradea.
-V-a ajutat acest nume cu rezonanta straina in cariera?
-Nu. Dimpotriva. E foarte greu de memorat tocmai pentru ca are o rezonanta straina. Si e lung. Se scrie greu. Lumea este superficiala, daca aude ceva ce nu se incadreaza in stereotipiile uzitate nu este atenta la ce se spune. Consumatorismul cumva ne face sa fim mult mai indolenti, in toata lumea, nu numai aici.
-Si cum si-a gasit blues-ul loc in spatiul muzical românesc care e plin de non-valori?
-De ce spuneti ca e plin de non-valori?
-Pentru ca sunt multi „artisti” confectionati.
-E in regula, asta se da pe un anumit canal de informare, dar asta nu inseamna ca nu exista si cealalta Românie, cea demna si cea mindra, pe care am avut placerea si ocazia ca s-o descopar. Eu n-as subestima poporul care m-a gazduit si unde m-am nascut. Eu nici nu stiu daca am patruns pe piata, nu stiu daca ceea ce fac eu se poate numi patrundere in piata. Care piata? Sa stiti ca eu fac acest lucru de aproape 30 de ani, probabil ca este un rezultat al consecventei si a faptului ca eu nu accept compromisuri foarte multe. Nu stiu sa fac nimic altceva pe linga asta si sa nu credeti ca rezultatul sau asa zis succesul meu este o poveste de pe o zi pe alta. Stiti ce sunt eu? Eu sunt un gradinar, am pus aceasta saminta in glie acum 30 de ani. Acum ma bucur de roade.
„Am fost in coma patru zile”
-Ce virsta aveati cind ati inceput sa „gradinariti”?
-Eu stiu ca vreau sa devin chitarist de rock’n roll de la virsta de zece ani dar imi consider cariera pornita de la virsta de 16 cind am primit primul onorariu, 75 de lei, in Oradea. Vorbim de fisia de Vest a României care a fost putin mai norocoasa pentru ca aveam acces la informatii, la reviste, la pastile anticonceptionale, ceea ce ne-a ajutat sa ne dezvoltam mult mai sanatos emotional, sexual, fizic, decit colegii nostri de generatie din alte parti ale tarii. Am avut noroc pentru ca la noi s-a facut trafic cu discuri de peste granita. Cu discuri, cu blugi, cu zahar.
-Ce artisti ascultati atunci v-au facut sa va indragostiti de muzica?
-Nu cred ca a fost cineva. Eu am fost in coma patru zile la virsta de zece ani. Am avut meningita. Si cind mi-am revenit, mama mi-a spus, prima mea intrebare a fost: „De ce m-ati adus inapoi?”. Si al doilea enunt a fost: „Eu vreau sa devin chitarist de rock’n roll”. Dupa aceea a urmat o perioada de vreo sapte luni de reabilitare in care trebuia sa invat din nou sa umblu si sa vorbesc.
„România n-are groove”
-Ce-l diferentiaza pe cetateanul român Weinberger de ceilalti artisti români de a reusit sa fie nominalizat la Grammy?
-Informatia. Trebuie sa precizam ca n-am ajuns sa fiu nominalizat. Am fost doar selectat si propus, am trecut doar de primele doua filtre, primele doua jurizari. Trebuie sa-ti cunosti businessul in care esti, trebuie sa-si cunosti oportunitatile, trebuie sa-ti cunosti competitorii, trebuie sa-ti cunosti cumparatorii. Trebuie sa fii informat ca sa ai succes sau ca sa te mentii. Esti obligat, daca ai talent si crezi in tine, sa fii cit mai informat si educat in acest business. Grammy-ul, ca si Oscarul de fapt, sunt niste lobby-uri politico – diplomatice. Conteaza si politica de marketing a fiecarui artist sau a fiecarei case de discuri. Trebuie sa-ti cumperi timp de publicitate ca sa fii auzit, ca sa se stie de tine macar sa-si auda numele cei 20 de mii de votanti, pentru ca n-au cum sa asculte tot ce este in acele trei volume. Ei, eu aici am gresit, inca mi-au lipsit 100 de mii de dolari ca sa-mi cumpar timp de publicitate in America. O paranteza: va spun ca România n-are groove, in România nu este ritm, România este vis, este poezie, dar nu e ritm.
-Si noi avem ritm…
-Da, dar nu convingem, n-are acea forta transcendentala care convinge, care face pe auditor sa se predea imediat. A, groove au tiganii la noi, doar minoritatile cinta bine, majoritatea n-are cum, n-are de ce sa dovedeasca valabilitatea existentei intr-o tara gazda. Asta se vede in orice, in cultura, in sport, in toata lumea, nu numai in România.
„N-o sa fiu ipocrit, eu flirtez intotdeauna”
-Daca ar fi sa va descrieti viata in piese de blues sau de rock’n’roll, care ar fi?
-„Hoochie Coochie Man”, „Johnny B. Goode”, I can’t get no satisfaction” si probabil „I just wanna be a milionaire”. Eu asa sunt de cind mi-am revenit din coma, deci eu practic n-am 43, am 33.
-Cind nu aveti concerte, cind nu inregistrati CD-uri, cind nu faceti emisiuni sau nu invatati pe altii muzica, ce face AG?
-Sta cu burta la soare in jacuzzi, bea Martini sec si nu face nimic si atunci crede ca de fapt asta este misiunea finala a omului: sa nu faca nimic. Suntem facuti ca sa nu facem nimic pentru ca daca facem orice deranjam echilibrul universal. Eu sunt un hedonist, domnisoara. Mie imi plac placerile, mie imi place confortul, eu am acasa un fotoliu asa mare, de piele, confortabil, am o masa unde am o perna, pun piciorul, am laptopul aici (arata cu mina spre stinga sa), celelate aici (spre dreapta), telecomanda de la televizor, telefoanele si stapinesc lumea mea de acolo. Mi se face chef ma bag in jacuzzi , iau un Martini sec cu doua masline si sorb o ora doua, poate si adorm acolo si efectiv nu ma intereseaza nimic, nu ma poate impresiona nimic, doar daca este autentic. Din pacate foarte rare lucruri sunt autentice, a, bilba este autentica.
-V-a ajutat bluesul in relatia cu femeile?
-S-ar putea sa fie un component dar stiti cum e asta, n-o sa fiu ipocrit, eu flirtez intotdeauna (citeva secunde de pauza in care ma fixeaza cu privirea), am nevoie de acceptarea lui Venus pe care o venerez, eu cred in rolul de conducere al femeii in Univers, pentru ca femeia este portalul vietii prin care iesim, adica venim, in aceasta lume, femeia trebuie sa aiba un loc special, cred ca daca femeile ar conduce lumea ar fi mult mai bine.
A consemnat Laura HUIBAN
Lasă un răspuns