Aisbergul incompetenței corupte

Ștefan RADU

Ceva esențial s-a schimbat în municipiul ăsta: oamenii s-au săturat să tacă! Spuneam în timpul campaniei din 2004 că dacă fostul primar nu va cîștiga din primul tur, va pierde scrutinul pentru că electoratul va înțelege importanța votului și posibilitatea de-a da de pămînt cu aleșii deveniți prea siguri pe ei. Procesul a continuat. Astăzi, aceeași oameni înțeleg să-și apere drepturile. Administrația este doar expresia voinței unei comunități. Cei care ajung să se creadă stăpîni pe averea publică vor sfîrși la periferia vieții publice (unii de acolo au venit). Masa aceasta tăcută, chiar disciplinată de cele mai multe ori, începe să se răzvrătească. Dacă nu se va schimba ceva în comportamentul funcționarilor publici și al aleșilor, atunci nu vreau să-mi imaginez rezultatul votului în 2008.

Pentru orice jurnalist, ecourile provocate de o ancheta a sa îi mîngîie orgoliul și îi dă sentimentul că este util comunității în care trăiește. în ultima vreme, însă, mulți colegi de-ai mei constată că informațiile lor – obținute cu multe eforturi – nu-i mai surprind pe cititori. Dinspre public vin mesaje de genul: „Foarte corect ceea ce ați publicat! Dar e doar începutul, nu?!”… Oamenii știu mult mai multe decît reușesc jurnaliștii să probeze. într-o anchetă, afli fel de fel de amănunte despre escrocherii, aranjamente și găinării la care se dedau politicienii, unii funcționari publici de rang înalt și numeroși pițifelnici de pe la partide. însă cu greu obții documente, înregistrări sau declarații scrise care să susțină asemenea dezvăluiri. Ori urmele sînt ascunse sub zeci de aprobări cvasilegale, ori oamenii se tem să nu-și piardă locul de muncă dacă mai „scapă” vreo hîrtie la presă. Și – astfel – în articolele publicate apar doar faptele ce pot fi dovedite. în România de astăzi, derbedeii cu susținere politică au mai mereu cîștig de cauză în instanță; cum simt că nu deții toate dovezile materiale necesare, te dau în judecată ca să-ți treacă cheful de investigații. Recent, am scris despre o societate cu capital de stat. A doua zi s-au înroșit liniile telefonice cu mesaje amenințătoare. Problema nu era ce am scris eu; se căutau sursele mele! Managerii se agitau să identifice sindicalistul „trădător” care a avut tupeul să-mi pună la dispoziție documente care fuseseră clasificate (aiurea) drept „informații confidențiale”, chiar dacă în joc erau cîteva zeci de miliarde de la Buget și soarta unei ramuri economice rentabile…

Culmea este că datele la care făceam eu referire erau doar vîrful unui aisberg al ciudățeniilor de partid și de stat! Oamenii care m-au contactat – discret – cunoșteau infinit mai multe amănunte ale aranjamentelor. Ceea ce scriam eu erau doar „firimituri”… Cititorii nu mai sînt surprinși de dezvăluirile noastre; ei trăiesc în imensa mizerie politico-economică pe care noi o „fotografiem” punctual și parțial în articolele publicate. O simplă referire la „afacerea garajelor” din Bacău i-a stîrnit hohote de rîs unui vecin de-al meu. „Acum ai aflat și tu, Ștefane, cum merg treburile?!” Și mi-a enumerat alte zeci de cazuri, cu nume la care poți apela dacă nu ești foarte zgîrcit. M-a trimis, apoi, să văd nu numai fostele parcări din zona Mioriței, ci și strada Dumbravei, foarte atractivă pentru VIP-urile momentului (trecător) de haos. După fiecare articol critic publicat în paginile ziarului nostru, curg mesajele pe electronice sau telefonice care completează sau amplifică investigațiile colegilor mei. Descoperim și noi – cu ajutorul cititorilor – că mizeria este mult mai mare decît partea vizibilă a lucrurilor. Oamenii ne furnizează date concrete despre firmele paravan ale aleșilor, despre încrengăturile de interese, fotografii de prin crîșmele orașului unde inspectori, consilieri și alți privilegiați negociază cu „clienții” dornici să obțină o autorizație, un contract pe bani publici sau alte beneficii nemeritate. Băcăuanii au învățat să vorbească și să-și ceară drepturile. Este un imens cîștig pentru comunitate. Cu cît implicarea fiecărui cetățean va fi mai mare, și noi, ziariștii, vom fi mai eficienți. Pentru asta merită să-i mulțumim partenerului nostru, cititorul. ei. Procesul

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!