Standul Asociatiei Liga Albanezilor din Romania a fost, la editiiile din acest an ale Tirgului de turism si Tirgului de nunti din Bacau, tinute la sfirsitul saptaminii trecute, „o pata de culoare” in marea de alb a rochiilor de mireasa si in cea de verde etalata de atitea pensiuni participante. Remarca apartine sufletului organizatorului acestui stand, profesoara Oana Manolescu, presedintele asociatiei, dar si deputat in Parlamentul Romaniei din partea minoritatii albaneze in tara noastra.
Spiritul de comercianti si de mestesugari, dar si de artisti, al albanezilor s-a vazut si in standul de la Bacau, in care au aparut si mostre de costume populare albaneze, dar si o bogatie de tiparituri (romane, antologii de poezie, biografii si eseistica, reviste si CD-uri cu muzica albaneza ale formatiei „Serenada”). „Sint peste 4.000 de albanezi in Romania – ne-a spus Oana Manolescu. Promovam cultura albaneza si romaneasca, in cele doua tari. Cultura aduce pace si liniste. Si avem ce arata. Ne ajuta si finantarea de la Guvern, bani care se dau pentru organizatiile etnicilor care cistiga alegerile parlamentare. De aceea, tot ce aducem in standurile de prezentare este gratuit”. Revista asociatiei, „Prietenul albanezului”, care se distribuie prin abonamente gratuite, a ajuns la numarul 89, din anul 2001, si contine si lectii de limba albaneza, destinate, in special, generatiilor care au uitat limba sau celor noi care n-au invatat-o. Exista si o generatie de albanezi care a ajuns in Romania dupa 1990. „Am tinut sa venim in Moldova – a mai spus Oana Manolescu – si pentru ca nu stim foarte bine citi oameni de origine albaneza traiesc aici, pentru ca onomastica a uniformizat numele. Vreau sa spun ca ne-a placut foarte mult Bacaul, si orasul, dar si magazinele, in care am intrat, asa cum deja am intrat si in comertul Bacauan”.
Albanezii au venit in Romania din anul 1595. Au ajuns aici 15.000 de albanezi, cu familiile lor, adusi de Mihai Viteazul, din care 1.500 au intrat in oastea sa. Dar au venit si dupa aceasta. Multe familii au ajuns, cu timpul, in aproape toate judetele. Au avut organizatii si presa proprie, dar au „lucrat” si pentru independenta din 1912 a Albaniei, pe care au sprijinit-o moral si material, cu concursul statului roman. Albania s-a considerat, mereu, sora mai mica a Romaniei, iar albanezii s-au remarcat in Revolutia lui Tudor Vladimirescu din 1821 si in toate razboaiele care au trecut peste Romania. Au avut meserii diverse – arnauti (trupele de paza), medici, arhitecti, economisti, actori, negustori, meseriasi, profesori, scriitori, cofetari, bijutieri. Familie Ghika, prezenta si in judetul Bacau, este „revendicata” de aceasta etnie. Si, sa nu uitam, imnul albanez este scris de Ciprina Porumbescu: „Pe-al nostru steag e scris unire”.
Lasă un răspuns