Amanetarea viitorului

Mihai BUZNEA

Bine te-am regăsit, Europa! Iată-ne, din nou, împreună, rostindu-ne cu voce clară și distinctă identitatea națională. De mîine sîntem cetățeni comunitari egali în drepturi și obligații cu partenerii noștri de aderare. După mai bine de 11 ani de inițiative și demersuri politice complexe și responsabile, ne recîștigăm locul cuvenit în rîndul națiunilor civilizate, cu perspectiva unor noi orizonturi deschise spre demnitate și prosperitate. Revelionul 2007 reprezintă, așadar, un moment cu ample și profunde conotații politice, sociale, economice din perspectiva istorică. Este clipa amanetării viitorului, ce va să depindă nu atît de ceilalți, cît de noi înșine, de atitudinea pe care o vom etala de acum înainte.
Redevenim, așadar, europeni. Optimiști, sau sceptici? Este o întrebare al cărei răspuns ni-l vom da doar noi înșine. Spre a apela la un dicton al sistemului de tristă amintire de care ne-am lepădat în decembrie ’89, abia acum ne luăm, cu adevărat, soarta în propriile mîini. Aderarea europeană nu înseamnă, implicit și necondiționat, accesul la borcanul cu miere, ci în primul rînd seriozitate, responsabilitate, muncă. Este o șansă providențială aceasta care ni se oferă, și-ar fi păcat să-i întoarcem spatele printr-o atitudine de neimplicare. Acum ne vom convinge odată mai mult de adevărurile conținute de îndemnul: ajută-te singur dacă vrei să fii ajutat de alții. Pentru că aderarea nu este sinonimă cu integrarea. Vor trebui să mai treacă alți șapte, chiar zece ani pînă să putem beneficia de efectele aderării. Deocamdată, brațele viitorilor noștri parteneri nu sînt larg deschise pentru a ne primi la piept. încă mai sîntem receptați ca cetățeni de mîna a doua. Libera circulație a forței de muncă mai are de așteptat ca urmare a limitărilor și restricționărilor impuse de țări dezvoltate precum Marea Britanie, Franța, Germania, Italia, Irlanda; chiar de Ungaria. Imaginea României este una destul de șifonată, dar la crearea acestei imagini am contribuit și noi din plin. Iată de ce bucuria aderării nu trebuie să ne ia mințile, să ne îmbete cu apă rece, fiindcă deocamdată ne oferă doar o șansă, nu însă și certitudinea imediată. Cele peste 32 de miliarde de euro promise de la bugetul comunitar pentru următorii 7 ani se pot converti într-o profundă decepție dacă nu vom ști să valorificăm acești bani prin programe investiționale și proiecte susținute și cu mijloace financiare proprii. Cu alte cuvinte: Cel de Sus (de la Bruxelles) este dispus să dea, dar nu și să ne bage în traistă. Efectele benefice ale aderării sînt clare: modernizarea țării și prosperitatea fiecăruia dintre noi, dar acestea nu vin de la sine, ci sînt condiționate de modul în care vom ști și vom fi dispuși să ne implicăm. Iar munca va fi, necondiționat, factorul determinant.
România este, începînd cu noaptea de la cumpăna anului ce-așteaptă să se primenească, al 27-lea stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, dar al doilea ca teritoriu și al șaptelea ca populație. O adevărată forță ce va trebui să-și etaleze și demonstreze voința și capacitatea de devenire în noul context politic internațional. Opțiunea este, de-acum, numai a noastră: vom fi eurosceptici, sau eurooptimiști? Aceasta-i întrebarea!
Pînă ne vom edifica, să rostim, alături de conaționali și de europarteneri: la mulți ani, România!, la mulți ani, Europa.$î”î Helvetica-R

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!