– Amînarea/ nu-i pierzanie

– Ce e în inima treazului/ Stă în gura beatului
– Cel tîrziu la mînie e mai mare decît un viteaz
– Cine la întrebare se pripește, / la răspuns zăbovește
– Cine nu se poate stăpîni pe sine cum o să stăpînească pe altul?
– E mai bine să taci decît să vorbești rău
– întîi ascultă și pe urmă vorbește
– întîi capul să gîndească/ ș-apoi gura să vorbească
– întîi gîndește/ Apoi pornește
– Lasă mînia de sară pe dimineață
– Măsoară de mai multe ori și croiește odată
– Mînia să apuie odată cu soarele
– Negraba și chiverniseala cea bună trece primejdia rea
– Omul bețiv la beție/ scoate din gură ceea ce are la trezie
– Prostul întîi vorbește/ ș-apoi se gîndește
– Stăpînește vorba pînă nu o ai vorbit

Capacitatea individului de a-și amîna reacțiile impulsive și de a întîrzia consumarea lor în act este considerată astăzi una din condițiile „comportării inteligente” sau, mai nou, ale „inteligenței emoționale”, adică a acelor modalități de relaționare care, depășind reflexele și instinctele, înlesnesc în gradul cel mai înalt ajustarea noastră la solicitările ambianței externe. Faptul este confirmat și de reflecțiile psihologiei poporane pentru care amînarea nu înseamnă „pierzare” ci doar – așa cum reiese și din subtext, răgazul absolut necesar planificării și estimării mentale a celei mai adecvate variante de răspuns: în urma deliberării, reacția primară poate fi oprită definitiv, corectată sau înlocuită cu alta nouă, mai elaborată. (Virgil MOCANU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!