Ascensiuni duhovnicești

Mîntuirea omului

*… opera logosului divin

pr. prof. dr. Constantin LEONTE

Mîntuirea și îndumnezeirea înseamnă ridicarea oamenilor credincioși la comuniunea intimă cu Dumnezeu. Ea presupune astfel extinderea relațiilor afectuoase, de iubire, dintre Persoanele divine, la creaturile conștiente. De aceea, Sfînta Treime se revelează în mod esențial în sfera mîntuirii obiective sau a răscumpărării, și de aceea Sfînta Treime e baza mîntuirii. Numai existînd un Dumnezeu întreit, Una din Persoanele dumnezeești, și anume – Cea care Se află într-o relație de Fiu față de Tatăl și poate rămîne în această relație afectuoasă de Fiu și ca om – Se întrupează, așezînd pe oameni într-o relație de fii față de Tatăl ceresc. Cînd Sfîntul Ioan Teologul spune „Și Cuvîntul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvîntul… Toate printr-însul s-au făcut” (Ioan 1, 1 – 3), el arată caracterul personal al Fiului lui Dumnezeu, dar și strict unit cu Tatăl. Sfîntul Vasile cel Mare, întrebîndu-se: „Pentru ce este numit Cuvânt?”, răspunde: „Ca să-ți arate ce iese din minte”. Și adaugă: „Pentru că este chipul Celui care L-a născut și fără să se despartă întru ceva de Cel ce L-a născut, are totuși o existență desăvîrșită în El însuși, așa precum și cuvîntul nostru înfățișează în întregime gîndirea noastră. Așadar, Ioan L-a numit „Cuvînt” ca să-ți arate nașterea nepasivă din Tatăl, să-ți teologhisească existența desăvîrșită a Fiului și să arate prin aceasta legătura în afară de timp a Fiului cu Tatăl”. Dar, prin numele de „Cuvînt” ni se arată de Sf. Evanghelist Ioan, nu numai interpersonalitatea divină, ci și voința și posibilitatea lui Dumnezeu de a se întîlni cu oamenii și de a-i ajuta pe ei de a se întîlni între ei și cu El însuși. Cuvîntul ne arată și comuniunea eternă cu tatăl, dar și posibilitatea de a se folosi liber de El pentru crearea, susținerea și apropierea făpturilor conștiente de El. „Prin Fiul întrupat intrăm în comuniune filială cu Tatăl, iar prin Duhul Sfînt ne rugăm Tatălui sau vorbim cu El ca niște fii… Dacă în Fiul întrupat am devenit fii prin har, în Duhul dobîndim conștiința și îndrăznirea de fii”. După ânălțarea la cer a Fiului lui Dumnezeu întrupat, întîlnirea supremă și ridicarea la comuniunea perihoretică cu Tatăl prin Fiul în Sfîntul Duh are loc în și prin Sfînta Euharistie.
Fiul lui Dumnezeu întrupîndu-se, „își mărturisește și ca om dragostea de Fiu față de Tatăl, dar o dragoste ascultătoare, sau âl revelează oamenilor pe Tatăl, pentru ca aceștia să-L iubească întocmai ca pe Tatăl. Totodată, Tatăl mărturisește Fiului, în calitatea Acestuia de Fiu întrupat și prin El nouă iubirea Sa de Tată. Iar Duhul Sfînt spiritualizează umanitatea asumată de Fiul, îndumnezeind-o sau făcînd-o aptă de participarea la iubirea Ipostasului divin al Fiului față de Tatăl Lui.
Revelarea Treimii, realizată în mod absolut și universal prin întruparea și activitatea pe pămînt a Fiului, înseamnă și atragerea noastră după har, sau prin Duhul Sfînt în relația filială a Logosului cu Tatăl. Sfîntul Grigorie de Nazians spune că Fiului „I se mai spune și <> (Col. 1, 15), ca Unuia de o ființă și fiindcă El este din tatăl, dar nu Tatăl din El. Aceasta este firea „chipului”; este imitarea modelului al cărui chip e numit. I se mai spune și „Lumină” (Ioan 8, 12; 9, 5), ca iluminare a sufletelor curățite și în cuvîntul și în viața lor. Căci dacă neștiința și păcatul sînt întuneric, cunoștința și viața în Dumnezeu sînt lumină. I se mai spune „Viață” (Ioan 14, 6) pentru că este lumină și dă temei și subzistență oricărei firi raționale. De aceea „în El viețuim și ne mișcăm și suntem” (Fapte 17, 28); El este Logosul creator și mîntuitor!8, 12; 9, 5), c

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!