ASCENSIUNI DUHOVNICEȘTI

Spiritualitatea și mijloacele ei

• menirea primului om. Dorința umană de nemurire n raportul spiritualitate – moralitate în viața creștină

pr. prof. dr. Constantin LEONTE

Prin actele mîntuirii obiective, realizată de Fiul lui Dumnezeu întrupat, s-a restabilit raportul dintre om și Dumnezeu, raport ce constă într-o continuă ascensiune și transcedere a noastră spre intima comunicare a Lui cu noi, în Duhul Sfînt. Adevărata spiritualitate, sau viața duhovnicească, este apropriată firii noastre prin Mîntuitorul Hristos, Cel fără de păcat (Ioan 8, 46; Evrei 4, 15). Ea a fost proprie și protopărinților înainte de căderea în păcatul originar; de altfel, pentru o astfel de viață a fost creat primul om. La această viață „în duh și adevăr” (Ioan 4, 24), ne cheamă Mîntuitorul prin învățătura Sa dumnezeiscă, mai ales prin îndemnurile Predicii Sale de pe Muntele Fericirilor, unde Hrist pune un mare accent pe intenția interioară care generează acțiunea ce trebuie săvîrșită conform Legii morale. Acest adevăr se desprinde, mai ales, din cele nouă Fericiri unde intenția lăuntrică a omului capătă o importanță majoră în contextul efoturilor lui de a ajunge la desăvîrșire, păzind sau „cugetînd continuu la Legea Domnului”. în acest sens, tîlcuind Fericirile, Cabasila spune: „Căci dacă, într-adevăr, menirea omului este aceea pe care a înfățișat-o Dumnezeu atunci cînd a zidit pe om, adică să aibă viață nepieritoare, ca cel ce aducea un trup curat de orice stricăciune și un suflet lipsit de orice răutate, de bună seamă că o lucrare numai atunci e desăvîrșită cînd este la fel cu aceea pe care și Dumnezeu a creat-o, întocmai cum și chipul cioplit numai atunci își primește frumusețea deplină cînd mîna meșterului l-a atins pentru ultima oară. Iar dacă lui Adam îi mai lipsea ceva pînă cînd să ajungă desăvîrșit, în schimb Mîntuitorul le avea pe toate – ba din aceste deplinătăți a mai dat și oamenilor, pînă ce i-a făcut întru totul după chipul Lui – atunci cum să nu credem că cel mai vechi (Adam) a fost zidit după modelul Celui mai nou (Hristos) și că Acesta a fost Arhetipul sau originalul, iar acela numai imitarea Lui?
Ca să spunem totul pe scurt, Mîntuitorul a fost cel dintîi dintre toți și singurul care ne-a arătat în ființa Sa un chip de om adevărat și fără scăderi atît în ce privepte purtările în viață, cît și în oricare alte privințe” („Viața în Hristos”). După marele teolog bizantin, „Ținta desăvîrșirii noastre o formează răspunsul pozitiv al voinței noastre la chemarea lui Dumnezeu sau împlinirea însăși a rostului omenesc”, adică trăirea vieții în Hristos sau a spiritualității adevărate. începutul acestei vieți se face prin Sfîntul Botez, „nașterea din apă din Duh” (Ioan 3, 5), se continuă prin Mirungere, iar Sfînta Euharistie desăvîrșește cele începute. în continuare, fiecare din celelalte Sfinte Taine își au rostul lor de a susține această spiritualitate.
Avîndu-și izvorul în Dumnezeu, spiritualitatea răspunde dorinței umane de perfecționare și nemurire deoarece omul însetează după Dumnezeu și după veșnicie „ca un pămînt pustiu, sec și fără apă” (Ps.142, 6). Spiritualitatea creștină este creatoare de mari drumuri pentru omul care închide în el liniștea unei aspirații stăruitoare spre Dumnezeu și care îi solicită felul de a simți, de a trăi, de a gîndi. în același timp, spiritualitatea creștină este și un mod de viață bazat pe anumite principii ale Evangheliei lui Hristos, care a spus: „Eu sînt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6).tea răspunde dorinței umane de perfecționare și nemurire deoarece omu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!