Ascensiuni duhovnicești

Bunavestire – taina cea din veac

• Anunțarea întrupării Logosului n Profeția lui Isaia
• Sf. Maria – Maica Domnului n „Fie mie după cuvîntul Tău” (Luca 1, 38)

în fiecare an bisericesc, la 25 martie, sărbătorim cu pietate Bunavestire, adică anunțarea îngerească despre Nașterea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Este un praznic împărătesc ce trebuie respectat cum se cuvine, creștinește, potrivit cu semnificația lui. Orice veste bună aduce bucurie în sufletele oamenilor, așa cum a adus la vremea respectivă această „bunăvestire” al cărei ecou se răsfrînge pînă azi în întreaga suflare creștină.
Să privim icoana sărbătorii. Ce vedem? Un înger. Sfîntul Arhanghel Gavriil coboară din naosul cerului la o preacurată Fecioară spre a-i aduce un mesaj ceresc. Ce conține, în esență, această Veste? în primul rînd, trebuie subliniat adevărul că momentul anunțării întrupării Logosului este încununarea altor vești bune pe care le făcuse Dumnezeu, în Vechiul Testament, pe calea Revelației supranaturale. Toate se refereau la mîntuirea neamului omenesc aflat, după căderea în păcat a protopărinților, sub robia răului, a păcatului și a morții. Făceau pregătire pentru venirea lui Mesia pe pămînt. Sfînta Scriptură a Vechiului Testament ne convinge de acest adevăr prin profețiile sau prezicerile mesianice făcute de persoane alese, insuflate de Duhul Sfînt, pentru a transmite oamenilor voința divină. Unul dintre acești trimiși mesianici a fost profetul Isaia, supranumit „Evanghelistul Vechiului Testament”. Iată ce a prezis el cu 700 de ani înainte de Hristos: „Ascultați voi, cei din neamul lui David. Domnul Dumnezeul Meu vă va da un semn: iată, Fecioara va zămisli și va lua în pântece și va naște un Fiu și va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi). (Vezi capitolul 7, vers. 14).
Această profeție începe să se împlinească din ziua Bunei Vestiri, ziua fericită în care s-a descoperit lumii „taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută”. Dumnezeu a încredințat această taină a întrupării numai unuia dintre slujitorii Săi nevăzuți – Sfîntul Arhanghel Gavriil. Astfel, Dumnezeu l-a trimis pe acest vestitor mai înainte cu 9 luni de Nașterea lui Hristos, la Sfînta Fecioară Maria, ce locuia în mica cetate Nazaret. Venind îngerul la această aleasă fiică a neamului omenesc, i-a zis: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine!” Fiind mai mult nedumerită decît
înspăimîntată, Sfînta Maria se întreba în sine ce poate să însemne cereasca salutare. îngerul a înțeles-o și a liniștit-o zicînd: „Nu te teme Marie, că ai aflat har la Dumnezeu. Și iată vei lua în pîntece și vei naște fiu și vei chema numele lui: Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Prea înalt se va chema și âmpărăția lui nu va avea sfîrșit”!
Era limpede. Dumnezeu cerea Prea-Curatei să primească a fi maica Celui mai mare salvator al lumii: âmpăratul-împăraților lui Dumnezeu cel întrupat, Viața și Lumina lumii. însă, înainte de a primi calitatea de Maică a Fiului lui Dumnezeu, Sfînta Fecioară îl întreabă pe înger: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?”. Nu vedea cum această naștere va fi posibilă. îngerul răspunde că va fi de la Duhul Sfânt.
în unele icoane vedem cum Duhul Sfînt este înfățișat fie ca un porumbel, fie ca o rază puternică de lumină ce coboară spre sînul Fecioarei neprihănite: „Duhul Sfânt se va pogorâ peste tine și puterea Celui Prea înalt te va umbri”. La auzul acestei încredințări, Prea-Curata răspunde chemării divine și afirmă: „Iată roaba Domnului! Fie Mie după cuvîntul tău!”. Fără acest consimțămînt liber, Dumnezeu n-ar fi primit să Se întrupeze. El nu s-ar fi întrupat pentru că Dumnezeu nu silește, ci așteaptă ca omul să răspundă totdeauna liber. îndată ce „Da” a fost rostit de Sfînta Maria, vestea îngerului Gavriil s-a împlinit prin zămislirea Fiului. Vestea arhanghelului cu profeția lui Isaia se coroborează. „Semnul lui Isaia” – Fecioara „purtând” în pîntece – ne luminează mintea să înțelegem lesne unele evenimente din viața noastră. La celebrarea căsătoriei, la hirotonia unui diacon sau preot, cînd primim aceste taine ce ne deschid calea spre împărăția lui Dumnezeu, auzim cîntîndu-se în biserici: „Isaie, dănțuiește, Fecioara a avut în pântece ce a născut Fiu, pe Emanuel, pe Dumnezeu și Omul. Răsăritul este numele lui, pe care slăvindu-L, pe Fecioara o fericim!”
Hristos, Dumnezeu – Omul, iată sensul și întreg misterul întrupării. Sfînta Fecioară primește să fie Maica lui Dumnezeu – Fiul. Tot la fel, să consimțim și noi a primi pe Dumnezeu în sufletele noastre.
Născătoarea de Dumnezeu ne este călăuză și ocrotitoare pe căile vieții, pentru a ne întîlni cu Fiul ei dumnezeiesc.
Aceasta ne învață luminata sărbătoare a Bunei Vestiri! (pr. prof. dr. Constantin LEONTE)narea altor vești bune pe care le făcus

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!