Ascensiuni duhovnicești

Cuvîntul vieții veșnice

• Noul Testament și Evanghelia nescrisă a lui Iisus Hristos
• unicitatea mesajului lui Hristos n mesajul mîntuirii la toate popoarele n există o singură Evanghelie

Totalitatea mărturiilor istorice creștine despre Persoana lui Iisus Hristos se află în Sfînta Scriptură a Noului Testament, care conține 27 de cărți scrise în grecește, limba oficială de atunci: 1. Cele 4 Evanghelii; 2. Faptele Apostolilor (ce istorisesc viața Bisericii primare și progresul ei în primii ani după Cincizecime (Rusalii); 3. Epistolele Sfinților Apostoli ai lui Iisus Hristos (Pavel, Petru, Iacob, Iuda și Ioan) – 21 în total; 4. Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul.
Referitor la Sfânta Scriptură, în general, se păstrează mai mult de 4000 de manuscrise. E o cifră impresionantă care atestă circulația Bibliei, dar și importanța ei sacră pentru creștinism. Dacă facem o comparație cu scrierile profane, iată – referitor la marele dramaturg antic Eschil – nu avem decît 15 manuscrise, iar privitor la Tacit – doar unul singur.
între miile de manuscrise ale Sfintei Scripturi se păstrează și astăzi la Vatican, dar și în alte centre creștine ale lumii (sau chiar în muzee de antichități) cîteva fragmente – din secolul II sau III – scrise pe papirus. Există și cîteva manuscrise întregi scrise pe pergament și datînd din secolele IV – V, deci la două sau trei sute de ani de la data originalului (am arătat că Evanghelia lui Matei a fost scrisă pe la anul 42-44). Pentru scrierile lui Platon există, comparativ, între data originalului și primul manuscris pe care îl avem, un interval de… 1300 de ani! Pentru Tucidide, Sofocle, Aristofan – 1.400 de ani, iar pentru Homer… 2.300 de ani!
Foarte important: între miile de manuscrise ale Noului Testament, deși acestea provin din medii diferite și sînt scrise într-un interval de timp destul de larg, există un acord uimitor. Există doar vreo 12 pasaje în care textul variază. Dar nici măcar unul nu se referă la vreun punct de doctrină (dogmă) sau de morală, ori la vreun fapt istoric notoriu. Delepierre, în cartea sa „Temoins du Christ” conchide: „Nicicând vreun text vechi n-a prezentat atâtea garanții”.
învățătura, faptele și minunile lui Iisus Hristos sînt istorisite, așadar, în Sfintele Evanghelii canonice ale Noului Testament. Cuvîntul „Evanghelie” înseamnă „Vestea cea Bună”. Grecescul „to evanghelion” se traduce „vestea cea bună” a mîntuirii omului prin Iisus Hristos. El indică mesajul de mîntuire adus de Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, pentru toți oamenii. Opera realizată de Fiul lui Dumnezeu pe pămînt se numește Mîntuire obiectivă sau Răscumpărare, însemnînd tot ce a făcut Domnul nostru Iisus Hristos prin întruparea, Răstignirea, învierea și ânălțarea Sa la cer.
Mesajul de mîntuire adus de Iisus Hristos omenirii este unic; Evanghelia este, deci, unică, deși are autori diferiți, patru dintre ei fiind cei consacrați, iar scrierile lor fiind sacre. Trebuie precizat: Iisus n-a scris nimic; prin urmare, deducem că El a voit să ne comunice mai întîi verbal (oral) mesajul Său. învățătura Sa trebuia să se transmită de-a lungul veacurilor ca un cuvînt, ca pe ceva viu, plin de viață.
Evanghelia este, în esență, Cuvîntul mîntuirii! în acest sens, știm că Iisus a poruncit explicit Sfinților Apostoli să predice (propovăduiască) la toate popoarele, începînd din Ierusalim, cu viu grai: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă…” (Matei 28, 19-20). în nici un caz îndemnul lui Iisus nu este ca Apostolii să răspîndească sau să comenteze ceva scris, eventual o carte, ci de a comunica verbal ceea ce au auzit cu urechile lor și ce au văzut cu ochii lor. Sfîntul Apostol Ioan Evanghelistul, în întîia sa epistolă sobornicească precizează: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și mâinile noastre au pipăit (aluzie la „încercarea” lui Toma) despre Cuvântul vieții… aceea vă Vestim și vouă…” (1 Ioan 1,1-2). Foarte importantă această mărturisire ioaneică!
într-adevăr, textul evanghelic scris putea să fie foarte util. Foarte curînd, după ânălțarea la cer a lui Iisus, el chiar a apărut în cadrul comunității creștine primare. Nu era esențial aceasta! în planul lui Hristos, Scriptura nu trebuia să fie decît un „instrument” în mîinile Apostolilor. „Biserica precede orice Scriptură” (Fernand Lelotte SI, Problemele vieții). Așadar, îndată după ânălțarea Mîntuitorului și pogorîrea Sfîntului Duh la Rusalii (la 50 de zile după înviere), îi vedem pe Apostoli vestind pretutindeni, cu glas mare, cu viu grai. Ei transmit verbal „Vestea cea Bună” și răspîndesc în toată lumea adevărul și iubirea dumnezeiască a lui Hristos prin întemeierea Bisericii Sale.
Sfîntul Apostol Andrei avea să ajungă pînă la noi, în Sciția Mică (Dobrogea) încreștinînd pe daco-romani, strămoșii noștri! Și el a vestit pe cale verbală Cuvîntul lui Hristos! Nu avem, în nici un caz, oricum, „Evanghelia lui Andrei”! Chiar și fără a scrie ceva, chiar și fără ajutorul „cărții”, Apostolii nu ar fi putut altera mesajul unic, dumnezeiesc, primit de la Hristos! Iată un alt motiv pentru care „Evanghelia lui Iuda” nu a făcut parte din canonul original al Noului Testament. El nu prezintă adevăratul mesaj, unicul, despre Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului! în acest sens a precizat Sfîntul Apostol Pavel: „Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema!” (Galateni 1,8).
Adevăratul Cuvînt al lui Dumnezeu a fost păstrat, așadar, cu mare strictețe, cu sfințenie, de primii creștini! în vremea persecuțiilor și-au dat chiar viața pentru Cuvîntul vieții veșnice. Toți erau conștienți de cuvintele Sfîntului Apostol Pavel: „Dar vă fac cunoscut, fraților, că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om; pentru că nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am învățat-o (de la alții), ci prin descoperirea lui Iisus Hristos” (Gal.1,11-12).
P.S.: Există o distincție clară între sacru și profan, cum remarca Mircea Eliade: „Evanghelia lui Iuda” nu este o scriere sacră, în nici un caz! (Pr. prof .dr. Constantin LEONTE)

raduc

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!