Paul COJOCARU
Broker de asigurare
www.conectasigexpert.ro
Din nefericire, tot mai des, la televiziune sau în ziare sunt prezentate cazuri de malpraxis. Conform DEX, malpraxis vine de la malus – rău și praxis – practică, iar ca termen malpraxisul este eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic generatoare de prejudicii asupra pacietului, implicând răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice (conform Legii nr. 95/2006).
Ce riscuri acopră Malpraxisul:
– vătămarea integrității corporale și/sau a sănătății și/sau deces.
– survin ca o consecință a:
– în cazul asigurării încheiate pentru personalul medical, actelor de malpraxis medical, definit conform legii;
– în cazul asigurării încheiate pentru furnizorul de servicii medicale,
– actelor de malpraxis medical săvârșite de personalul medico-sanitar angajat al furnizorului.
– faptele/actele săvârșite de prepușii / reprezentanții furnizorului, în activitate de preventive, diagnostic, tratament,
– nerespectării reglementărilor interne ale furnizorului;
– în cazul asigurării încheiate pentru furnizorul de dispozitive medicale și medicamente – faptelor / actelor săvârșite de prepușii / reprezentanții furnizorului, în activitate de prevenție, diagnostic, tratament.
Trecem peste definiții și susținem personalul medical care luptă cu o lipsă majoră de dotări, personal, medicamente, echipamente necesare săvârșirii unui act medical de calitate.
Dar, în ciuda tuturor vicisitudinilor, medicii, la terminarea facultății, au depus „jurământul lui Hipocrate”. Cităm două principii din acest jurământ: „Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență”. „Nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere și nici nu voi da vreun sfat în această privință”.
Având în vedere că viața este bunul cel mai de preț, noi, ca pacienți, îi „copleșim” pe medici cu diferite „atenții” pentru ca și consultația, tratatamentul, operația, recuperarea să fie efectuate în condiții cât mai bune.
Îmi aduc aminte de cazul unui bun prieten care s-a prezentat la camera de gardă a spitalului, unde un medic cu destulă experiență a hotărât că trebuie operat de urgență de apendicită. Odată începută operația, s-a constatat că apendicele este în bună stare, dar dacă pacientul tot a fost deschis, s-a hotărât să-i scoată fierea. Prietenul meu s-a încăpățânat să se simtă rău, așa că l-a mai deschis o dată, de frica să nu fi uitat ceva în interior. Stomacul victimei arăta ca după un harakiri făcut de un samurai. Pentru că starea pacientului se agrava alarmant, acesta a fost trimis, mai mult mort decât viu, la București, unde cadrele medicale și-au pus mâinile în cap de „performanțele” chirurgilor de la noi. Mă amuz și acum cu prietenul meu, care s-a născut a doua oară, că norocul lui a fost că a intrat în spital sănătos.
Această situație nu s-ar fi întâmplat dacă acel medic ar fi respectat niște pași minimi necesari înainte de operație: efectuarea unor analize, consult ecografic și alte consultații premergătoare. Poate ar fi evitat aceste confuzii pe care un pacient ar fi putut să le platească cu viață.
Medicina nu a fost inventat în România. Pe baza consultației, analizelor, semnalmentelor, același diagnostic trebuie să-l stabilească și medicul din Franța și medicul din Suedia și medicul din Japonia. În România, fiind consultați trei medici se vor obține trei diagnostice diferite. În încercarea de a evita situații neplăcute între pacienți și medici, este de preferat ca pacienții să încerce să-și ia măsuri de prevenire prin:
– solicitarea ca medicul, înainte de începerea fiecărui consult, să se spele pe mâini cu apă și săpun;
– folosirea de către personalul medical de mănuși de unică folosință desigilate în fața noastră;
– orice instrumentar, seringă, ac și altele să fie desigilate în fața noastră.
– cabinetul să fie curat, aerisit și dezinfectat pentru a evita contactarea unor alte boli.
Recent, o cunoștință a fost speriată la un control de rutină de un mare „specialist” că starea sănătății sale se poate înrăutăți grabnic dacă nu va urma un tratament costisitor. Anumiți medici, în dorința lor de a încasa cât mai mulți bani, apelează la astfel de metode pentru a speria și intimida pacienții, care au ca rezultat crearea de panică și stări emoționale confuze, ce au darul de a agrava starea și psihicul bolnavului. Nu vreau și nici nu trebuie pus în aceeași oală tot personalul medical din România. Sunt mulți medici, asistente și personal auxiliar care, cu dotări puține, salarii mici, în niște spații improprii reușesc să săvârșească minuni pentru salvarea de vieți omenești. Nu trebuie uitat personalul de pe ambulanțe care, prin muncă, profesionalism și sacrificiu reușesc salvarea de vieți omenești. Dorința tuturor cetățenilor este ca Malpraxis să fie un cuvânt provenit din franceză, care are un loc în DEX, dar nu și în viața noastră. Doresc personalului medical să nu comită erori care să facă obiectul Malpraxis.
Lasă un răspuns