Începînd de astăzi, 23 februarie și pînă la 11 aprilie, creștin-ortodocșii vor fi în perioada Postului Mare. Postul Paștelui, Păresimile sau Patruzecimea, adică postul dinaintea Învierii Domnului, este cel mai lung și mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe (Postul Învierii Domnului, Postul Nașterii Domnului, Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, și Postul Adormirii Maicii Domnului). De aceea, în popor este numit, în general, Postul Mare. El a fost orînduit de Biserică pentru pregătirea celor care odinioară urmau să primească botezul la Paști și ca un mijloc de pregătire sufletească a credincioșilor pentru întîmpinarea cu vrednicie a comemorării anuale a Patimilor și a Învierii Domnului. Totodată, ne aduce aminte de postul de patruzeci de zile ținut de Mîntuitorul înainte de începerea activității Sale mesianice, de unde i s-a dat și denumirea de Păresimi sau Patruzecime.
Sfinții Părinți și scriitorii bisericești privesc acest post ca pe o instituție de origine apostolică. În primele trei secole, durata și felul postirii nu erau uniforme peste tot. Astfel, după mărturiile Sfîntului Irineu, ale Sfîntului Dionisie al Alexandriei, și ale altor Sfinți, unii posteau numai o zi (Vinerea Patimilor), alții două zile, adică Vineri și Sîmbătă înainte de Paști, alții trei zile, alții o săptămînă, iar alții mai multe zile, chiar pînă la șase săptămîni înainte de Paști. La Ierusalim, în secolul IV se postea opt săptămîni înainte de Paști, pe cînd în Apus, în aceeași vreme, se postea numai patruzeci de zile.
Începînd de la sfîrșitul secolului al III-lea, postul cel mare a fost împărțit în două perioade distincte, cu numiri diferite: Postul Păresimilor (Patruzecimii), sau postul prepascal, care ținea pînă la Duminica Floriilor, avînd o durată variabilă, și Postul Paștilor (postul pascal) care ținea o săptămînă, adică din Duminica Floriilor pînă la cea a Învierii, fiind foarte aspru. Abia în secolul al IV-lea, și anume după uniformizarea datei Paștilor, hotărîtă la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din 325, Biserica de Răsărit (Constantinopol) a adoptat definitiv vechea practică, de origine antiohiană, a postului de șapte săptămîni, durată pe care o are și astăzi.
După disciplina ortodoxă, se lasă sec în seara Duminicii izgonirii lui Adam din rai (a lăsatului sec de brînză, adică Duminica brînzei) și postim pînă în seara Sîmbetei din săptămîna Patimilor, inclusiv.
Ultima dintre cele șapte săptămîni de post deplin, adică săptămîna dintre Florii și Paști, pe care noi o numim a Sfintelor Patimi, nu era socotită în postul Păresimilor, ci se socotea aparte, sub denumirea de Săptămîna Paștilor.
Durata aceasta de 40 de zile a Postului Paștilor se întemeiază pe o tradiție vechi-testamentară, de atîtea ori atestată cînd e vorba de cercetarea și pregătirea sufletului prin măsuri divine: potopul, care trebuia să spele pămîntul de păcate, a ținut 40 de zile și 40 de nopți; patruzeci de ani au mîncat evreii mană în pustie, înainte de a ajunge în pămîntul făgăduinței; Moise a stat pe munte 40 de zile pentru a primi Legea; niniviteniiau postit 40 de zile pentru a se pocăi; Iisus a postit în munte 40 de zile și 40 de nopți înainte de începerea activității publice etc.
Cum se postește în Postul Paștelui
Conform tradiției stabilite cu timpul în Biserică, în cursul Postului Mare se postește astfel: în primele două zile (luni și marți din săptămîna primă) se recomandă, pentru cei ce pot să țină, post complet sau (pentru cei mai slabi) ajunare pînă spre seară, cînd se poate mînca puțină pîine și bea apă; la fel în primele trei zile (luni, marți și miercuri) și ultimele două zile (vinerea și sîmbăta) din Săptămîna Patimilor. Miercuri se ține post pînă seara, cînd se mănîncă pîine și legume fierte fără untdelemn. În rest, în primele cinci zile din săptămînă (luni-vineri, inclusiv) se mănîncă uscat o singură dată pe zi (seara), iar sîmbăta și duminica de două ori pe zi, legume fierte cu untdelemn și puțin vin.
Se dezleagă, de asemenea, la vin și untdelemn (în orice zi a săptămînii ar cădea), la următoarea sărbători însemnate în calendar cu cruce neagră: Joia Canonului celui Mare, înainte-serbarea și după-serbarea Buneivestiri (24 și 26 martie), precum și în ziua Sfîntului Gheorghe (23 aprilie), iar după unii și în Joia Patimilor. La praznicului Buneivestiri (25 martie) și în Duminica Floriilor se dezleagă și la pește.
Din cele mai vechi timpuri, postul Păresimilor a fost ținut cu multă rigurozitate (de altfel, pînă astăzi, postul acesta este încă cel mai mult respectat în creștinătatea ortodoxă). (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns