Atitudini

Vacanță prelungită

În suita de evenimente care se succed pe parcursul unui întreg an, redeschiderea școlilor ocupă un loc aparte. E un moment emoționant, înălțător nu doar pentru „bobocii” nerăbdători să-și cunoască învățătoarea, ci pentru majoritatea covîrșitoare a elevilor și părinților acestora. Ce poate fi mai frumos ca acea tradițională reuniune în careu a sute de școlari, în haine de sărbătoare, cu ghiozdane noi și mîndre buchete de flori, ascultînd cu respectul cuvenit scurtele expozeuri ale directorului, învățătorului, profesorului – diriginte ori ale unor oficialități, încheiate cu acel cunoscut „Bine ați venit în școala care vă așteaptă!”

Emoția este, poate, la fel de mare și pentru părinți, frații mai mari, ori bunicii școlarilor, la rîndul lor reamintindu-și momente asemănătoare din vremea cînd au fost școlari. Apoi, tot acest ceremonial se ramifică spre sălile de clasă, în cea mai mare parte pregătite cu grijă și migală pentru momente de autentică trăire sufletească. Urmează obișnuitul dialog al învățătorului ori al dirigintelui cu elevii. De regulă, nu se intră direct în programa școlară. Mai întîi, „încălzirea” după lungul repaus pe care l-a constituit vacanța de vară. Se deapănă amintiri, întîmplări semnificative, se mai vorbește despre cărți citite (dacă a fost cazul), despre excursii, spectacole, filme vizionate și cîte altele. Ai crede că începutul de an școlar este în fiecare școală, în fiecare clasă un moment fermecător. Nu-i chiar așa.

Așadar, învățătorii, dar mai ales profesorii -diriginți trăiesc profunde clipe de întristare la vederea locurilor neocupate în bănci de Ionescu, Popescu, Constantinescu sau alți elevi. Aceștia (i-am numit întîmplător) n-au răspuns la sunetul clopoțelului. Ei au fost și sînt încă elevi-problemă care creează multiple necazuri procesului de învățămînt. Unde ori fi acești chiulangii? Răspunsul nu-i greu de aflat. Dar vom reveni.

Ieri, în prima zi a noului an de învățămînt am trecut prin cîteva școli băcăuane. Cu destulă ușurință mi-am dat seama din privirile unor cadre didactice că momentele de sărbătoare fuseseră deja umbrite de absența unor elevi. Motivele, cu totul subiective. Îndeosebi, plăcerea unor chiulangii de a-și prelungi vacanța. Școala, mai tîrziu, om vedea cînd… Afară încă e cald și frumos, iar după o noapte petrecută în discotecă ori în sălile de jocuri mecanice nu mai ai chef de școală. Și-au spus chiulangiii. Zis și făcut. Și, într-adevăr, tot ieri, în timp ce în școli se petreceau momentele plăcute de care aminteam la începutul acestor însemnări, inși singuratici ori grupuri zgomotoase de liceeni se aflau la nelipsitele promenade prin Parcul Cancicov, la Insula de Agrement ori prin centrul urbei. Același comportament insolent, la fel de sfidători față de publicul ce-i dojenea doar din priviri. Năuciți de nesomn, poate și de aburii alcoolului ori dozele drogurilor inhalate, acești „pierde vară” ai societății românești, tot mai mulți la număr după ’89 încoace, au sfidat pur și simplu un eveniment remarcabil din viața școlii – deschiderea noului an de învățămînt. Dacă părinții acestor tineri ar fi fost prezenți la reînceperea cursurilor școlare, poate alta ar fi fost situația. Poate… Din păcate dezinteres total din acest punct de vedere. Supraveghere zero, educație pe măsură. Și chiulangiii își fac mendrele.

Aseară, tîrziu, un amic, profesor cu vechi state de învățămînt, pedagog de excepție, își manifesta profunda dezamăgire față de absenteismul alarmant constatat de înseși persoana sa la acest nou început de an școlar. În opinia domniei sale, această racilă și a multor altor neajunsuri din învățămîntul românesc actual pleacă de la cauze bine cunoscute: slaba comunicare dintre școală și familie, indulgența exagerată a unor profesori față de manifestările de indisciplină ale unor elevi, neaplicarea strictă a prevederilor regulamentului școlar. Domnule, spunea profesorul profund afectat de subiectul discuției, este de-a dreptul supărător faptul că majoritatea chiulangiilor din școlile noastre nu e reprezentată de odraslele familiilor nevoioașe sau ale celor dezorganizate, ci fiii și fiicele celor înavuțiți. Aceștia au tot ce le poftește sufletul. În primul rînd au bani. Bani cu nemiluita, pentru că afacerile „babacilor” merg strună. Sejururi, cu prelungiri, prin cele mai alese stațiuni, petreceri de lux. Așa că, traficanții de droguri roiesc în jurul acestor odrasle de bani gata. Ce școală, ce educație, ce respect al legii? Sînt pline jurnalele cu îngrozitoare întîmplări în care sînt implicate astfel de tineri. Pe unii părinți nu-i interesează. Se dezmeticesc abia atunci cînd copiii lor ajung în fața unor instanțe. Prea tîrziu.

Avea dreptate profesorul. Iar acești chiulangii, mai devreme ori mai tîrziu, vor pune părinții în situații grave pe care le vor regreta amarnic. Va fi însă prea tîrziu. Noi doar semnalăm pentru a atrage atenția unor părinți care uită că adevărata lor bogăție sînt copiii bine crescuți, educați și pregătiți corespunzător pentru viață. Autoturismele de ultimă generație, vilele, bijuteriile, mobilierul luxos- acolo unde e cazul – rămîn pe planul doi. (Toma JĂMNEALĂ)