Aurelian Chiscop nu intră în restaurant decît dacă-i ajung banii și pentru bacșișul chelnerilor

Bacșișul sau ciubucul este unul dintre obiceiurile care le fac mare plăcere românilor, fie că îl primesc, fie că îl dau. Nimeni nu poate stabili o dată exactă din istorie cînd acest sistem de răsplată a fost preluat de români, dar cu siguranță sîntem unul dintre popoarele unde bacșișul a fost primit cu brațele deschise. Dar, cui mai dă românul ciubuc? Lista este mare, dar amintim doar de ospătari, frizeri, croitori, vînzători, mecanici auto, zugravi, poștași etc. Ciubucurile sînt mai mari sau mai mici, funcție de importanța prestației și de calitatea acesteia. Sigur, în topul „încasatorilor” se distinge meseria de ospătar.

Aurelian Chiscop, șeful secției Economic de la cotidianul Deșteptarea, nu concepe să nu dea bacșiș. „Dau ciubuc de fiecare dată cînd sînt mulțumit de serviciul care mi se face. Bacșișul, cînd îl dai, te face să te simți bine. Deja e în firea lucrurilor și aici, și în străinătate”, spune ziaristul. El nu merge la întîmplare cu aceste stimulente și calculează foarte exact cît merită să primească frizerul, chelnerul etc „La un restaurant, de exemplu, bacșișul pe care îl dau este de 10-20 la sută din valoarea notei de plată, funcție de confortul asigurat”, spune Auraș. El n-ar intra sub nici o formă într-un restaurant fără să aibă suficienți bani să poată răsplăti și ospătarul care îl servește la masă. De asemenea, este convins de „protecția socială” pe care o asigură bacșișul, deoarece „majoritatea ospătarilor sînt angajați la salariul minim pe economie și patronii le lasă lor bacșișul, ca să compenseze valoarea mică a salariului”. Auraș Chiscop este convins că „ospătarii sînt și ei interesați să-ți ofere servicii cît mai bune, ca să le dai un bacșiș cît mai mare”. Jurnalistul nostru spune că obiceiul de a da bacșiș nu este doar românesc, ci se practică cu mare succes și prin alte locuri. Aurelian Chiscop știe asta din sursă sigură, de la un prieten care este șef de sală la un restaurant pe un vas de croazieră. Amicul i-a relatat că pînă și ofițerii de pe vas care mănîncă și beau la restaurant au obligația să dea bacșiș fix cîte doi dolari. Deși se simte bine cînd îi „stimulează” pe prestatorii de servicii, omul a avut și experiențe oarecum neplăcute, provocate tot de el. Anul trecut, de exemplu, în prima zi a unui sejur în Grecia, a luat masa la restaurant și, ca de obicei, a dat bacșiș. „Nu mă obișnuisem cu plata în euro și m-am trezit că la o consumație de 11 euro am lăsat în plus 15 euro”, își amintește Chiscop. Acest material a fost documentat la o terasă, de unde Aurelian „Auraș” Chiscop nu a plecat fără să lase bacșișul de rigoare. N-am aflat însă dacă era 10 sau, poate, 20 la sută!? (Florin POPESCU)