Avers & Revers

Omul – ieri și azi

Dan PERȘA

Cineva s-a străduit să demonstreze că, în trecut, exista un substrat religios al fiecărui gînd și fiecărei acțiuni omenești, în vreme ce azi substratul e cel al publicității. Nu e, acesta, singurul dintre rele. însă de cîte ori vrei să adaugi, la repezeală, alte rele, cauți să așezi o cumpănă: nu va fi existînd și un revers al medaliei, nu vor fi existînd, în toate relele, și o parte bună?…
S-o căutăm, chiar dacă fără pretenția de exhaustivitate.
Trăsăturile de individualitate ale oamenilor se desăvîrșesc. E, cumva, aceeași diferență a omului din trecut față de cel de azi, care distinge jazzul de muzica clasică. Jazzul permite improvizația, deci expresia de sine a interpretului. Ceea ce înseamnă că, în timpul nostru, sensibilitatea individuală și subiectivitatea sînt pe deplin acceptate. Fapt care, în trecut, nu era posibil. Dar, atenție, improvizația e doar o variațiune pe o temă bine cunoscută. Acea temă a luat naștere prin creație, pe cînd improvizația este doar o formă superioară de interpretare…în orice caz, azi, regulile, teoria și tradiția sînt permanent remodelate de energia subiectivă a fiecărui interpret, ce își poate impune sensibilitatea. De aceea nu mai poate exista o teorie unanim acceptată. De la un centru al valorii, general acceptat, se trece la centre ale unor valori și fiecare om „creator” generează propriu-i centru al valorilor pe care le produce. O morfologie a postmodernismului (literar) este, din această pricină, aproape imposibil de realizat. Nimeni nu mai aderă la „valori recunoscute”, ci își alcătuiește fiecare și își susține propriile-i valori. Cineva care, de pildă, folosește un utilitar ca PhotoShop, pentru prelucrare de poze, are propria-i lume în care „creează”. Fiecare om e liber: să-și croiască propriu-i univers de „creație”, propria-i lume de reflexivitate, propria-i insulă de însingurare în care poate cugeta, ori, de e mai puțin creativ, de a practica o activitate „manuală” prin grația utilitarelor ce-i stau la dispoziție și care îl fac să pară creator. Un alt avantaj este că o dată cu detabuizarea sîntem liberi să punem sub analiză mult mai multe fațete ale realității, astfel încît analiza începe să semene cu fantezia și să îi țină locul. Tristețea desacralizării, aceea de a ne ști singuri în Universul indiferent în care ne-am născut întîmplător, își găsește o compensație în exprimarea oricărui punct de vedere, între care nici unul nu este privilegiat. e ști singuri în Universul indiferent în care ne-am născut întîmplător

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!