AVERS & REVERS

Producția editorială și scriitorii

Dan PERȘA

Se apreciază că Uniunea Scriitorilor din România a obținut pe timbrul literar o sumă de 3 miliarde 400 de milioane lei vechi. O sumă frumușică, nu foarte mare, totuși, pentru nevoile unei uniuni de breaslă cu numeroase programe în derulare. Nu asta mă interesează însă, ci faptul că datorită acestei sume putem calcula altceva. Anume, care este producția de carte în România și cît cîștigă editorii. Cum valoarea timbrului literar este 2% din valoarea oricărei cărți vîndute pe teritoriul țării, e simplu să calculăm. Editorii au editat cărți în valoare de 17 milioane RON, adică 170 miliarde lei vechi. Din acești bani, autorii români nu primesc aproape nimic ca drepturi de autor. Nu există scriitori, eseiști, critici literari care să trăiască de pe urma cărților publicate. Motivul? Vechile interdicții ale cenzurii din perioada comunistă, cînd oamenii căutau să-și vadă cărțile publicate chiar făcînd și concesii privitoare la subiectul cărții, a rămas ca o mentalitate vie și în economia de piață. Editorii spun despre cărți că se vînd greu, încît scriitorul, dacă vrea s-o vadă tipărită, s-o dea de pomană. Fiindcă sînt suficient de mulți scriitori și dacă unii refuză sistemul, n-au decît, există alții care să-și ofere munca pe gratis. De fapt, modul prin care autorii nu-și primesc drepturile de autor e un pic mai sofisticat. în vremea noastră, o carte nu se publică fără un contract. Care stipulează, de obicei, că autorului i se cuvin zece procente din vînzarea cărții sale. Doar că autorul, în lipsa unor impresari literari, nu are cum verifica nici tirajul, nici reeditările. El trebuie să creadă cuvîntul editorului, care-i spune că nu i s-a vîndut cartea și, deci, nu are ce lua ca drept de autor. Dar cărțile se vînd, totuși. Acea sumă de 170 miliarde nu se face doar din dicționare și cărți de popularizare a unor meserii. Se adună, ceva, și din literatură. însă nimeni nu poate găsi o soluție. Cumva, s-a intrat într-un cerc vicios, ce nu poate fi spart. Iar organismul care gestionează drepturile de autor, CopyRO, nu poate să facă mai nimic, pentru că înșiși autorii, aflați în derută, nu știu ce e de făcut și nu apelează la această instituție ce i-ar putea reprezenta în relația cu editurile. încît, pînă una alta, se pare că vor mai trece niște decenii pînă cînd scriitorii să capete satisfacție, iar meseria de scriitor să devină una „onorabilă”. Pentru că de vreme ce editorii n-o onorează, ea nu e onorabilă. însă nimeni nu poate găsi o soluție. Cumva, s-a intr

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!