AVERS & REVERS

Libera opinie

Dan PERȘA

Revoluția a adus, printre altele, și dreptul la libera opinie. Democrația tocmai așa ceva e: un sistem social în care omul are consfințite libertăți, între care și dreptul la libera exprimare. Iar revoluția de ce s-a făcut, de ce au ieșit oamenii în stradă, în fața „teroriștilor”? Doar pentru că nu aveam mîncare, curent electric, apă caldă curentă și căldură în apartamente? în nici un caz! Tot dorința oamenilor de a spune liber ce gîndesc i-a scos în bătaia armelor care au tras în decembrie ’89. E ciudat, așadar, să constați că și azi există destui oameni care nu înțeleg acest drept, și nu numai atît, dar sînt într-atît imbecilizați, încît acuză și pe alții că nu ar fi în stare să-și exprime propriile opinii. Că, adică, ar fi înregimentați. Ori, dreptul la liberă exprimare e un drept fundamental, iar cine nu face uz de el e jalnic. Fiindcă, oare ce o fi „opinia personală”, dacă nu o încredințare subiectivă despre oameni, întîmplări, fenomene, evenimente?! Subiectivitate la care fiecare om are dreptul. Ce prostie poate fi în capul unora, care ajung să creadă că oamenii ce-și exprimă opinia într-un ziar n-o fac după încredințările proprii, ci le-ar fi dictate ideile, trasate direcțiile? Ce cred ei, în mintea lor bolnavă, că ar cîștiga un ziarist din asta? Cîte-o mie de euro pentru fiecare cuvînt mincinos? Poate că, atunci, s-ar găsi unii care să-și terfelească meseria, dar nici în cazul acesta nu ar face așa ceva ziariștii care au un nume. Pentru că singurul lucru pe care îl au ăsta e: nu averi, nu bogății, ci un nume. Așa că și-l păzesc. Ceea ce înseamnă că adevărații ziariști, cei care merită respectul public, își exprimă numai și numai propria lor opinie. Iar atunci cînd, așa cum se întîmplă uneori și la noi și aiurea în lume, unui ziar îi este imprimat un vector politic, rămîn acolo doar acei ziariști a căror opinie converge cu politica ziarului. Ceea ce nu înseamnă că deasupra simpatiilor nu există nimic. Există, și încă lucrul esențial: adevărul. Nu e o vorbă mare. Cine crede așa ceva, să încerce înțelegerea justă a faptului că Nicolae Ceaușescu a ajuns în fața plutonului de execuție. Faptul că poporul, armata și opozanții politici i-au dorit moartea, nu se datorează manipulărilor cuiva. Se datorează faptului că, însuși el, Ceașescu, a stîrpit opoziția. A nu avea opozanți înseamnă a pierde, treptat, reperele critice, deci și simțul realității. Cum să mai evaluezi corect lumea și cum să te mai auto-evaluezi, în lipsa opozanților? A distruge opoziția e calea cea mai sigură spre eșafod. Și cine mai vrea, în ziua de azi, să ajungă în fața plutonului de execuție? A opiniei publice, desigur. Nic

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!