„bost” – Boston Medical Center este cel mai căutat spital de urgență din SUA, pentru că doar acolo cei fără asigurări sînt tratați gratuit

Medic băcăuan la cel mai căutat spital universitar din America
• neurologul Rodica Petrea este singurul român de la cel mai renumit spital de neurologie din SUA, Boston Medical Certer n de trei ani, tînărul medic băcăuan urmează acolo rezidențiatul n personalul medical al spitalului este format din peste zece mii de specialiști n deși muncește din greu ca să urmeze o carieră academică în domeniu, Rodica Petrea nu s-a decis dacă va rămîne în SUA ori se va întoarce în România

Un tînăr medic plecat din Bacău a reușit performanța de a ajunge să lucreze la unul dintre cele mai cunsocute spitale din Statele Unite ale Americii, într-o specializare în care predecesorii americani care au lucrat în instituția respectivă au scris istorie. Rodica Petrea, de 35 de ani, lucrează de trei ani ca medic rezident la Boston Medical Certer, spitalul universitar cel mai renunit din statul Massachussets.
Povestea pe tărîm american a absolventei fostului Liceu „George Bacovia” din Bacău a început în 2001, cînd a ajuns pentru prima dată peste Ocean. După ce a absolvit Facultatea de Medicină din București, Rodica Petrea a făcut rezidențiatul în neurologie la cea mai bună unitate spitalicească în domeniu – Institutul de Boli Cerebro-Vasculare din București. Imediat ce a terminat rezidențiatul, s-a înscris și a primit o bursă de studiu la Paris, la spitalul La Robosiere, tot în domeniul neurologiei, în profilul cerebro-vascular. Bursa de trei luni era oferită medicilor neurologi din țările Europei de Est de fundația soției lui Jacques Chirac, pe atunci președintele în exercițiu al Franței. Cînd a revenit în țară, s-a înscris și la un doctorat în domeniul de activitate în care și-a dorit să facă o carieră academică.
în 2001, s-a pus problema plecării în Statele Unite ale Americii, deși pînă atunci medicul băcăuan nu se gîndise că ar putea să-și ia zborul peste mări și țări. „Am plecat oarecum întîmplător, pentru că soțul meu și-a dorit foarte mult să plece în SUA. El este tot medic și a dat examene să-și echivaleze studiile în țară, după care a primit un contract de muncă la un spital din statul Ohio. Pentru mine a fost o decizie foarte greu de luat, pentru că eram pusă să aleg între o carieră universitară, pe care o începusem în România, și a o lua de la capăt cu examenele în Statele Unite ale Americii. Am preferat să plec”, își amintește neurologul Rodica Petrea cum a luat decizia de a începe o viață nouă pe Tărîmul Făgăduinței.

Două examene cît pentru opt ani de studiu la medicină

Tinerii medici plecați din Bacău, care își propuseseră să o ia de la capăt în SUA, în domeniul pentru care s-au pregătit în țară, au ajuns în Cleveland, statul Ohio, în aprilie 2001. Condiția pentru orice medic absolvent din afara Statelor Unite ale Americii ca să facă rezidențiatul într-un spital american este să-și echivaleze studiile, diplomele obținute după opt ani de muncă în țară nefiind recunoscute de americani. Dacă soțul dăduse din țară aceste examene, neurologul plecat de la cel mai bun spital de neurologie din țară a trebuit să o ia de la zero. „Timp de un an și jumătate a durat ca să susțin examenele pentru echivalarea studiilor. Practic, cei opt ani de școală în România au fost evaluați de cele două examene. Rezultatele la aceste teste sînt foarte importante pentru medicii care vor să facă rezidențiatul în SUA, cîntărînd mult în decizia unui spital de a accepta sau nu un candidat. Practic, îți găsești un loc de muncă, mai ușor sau mai greu, în funcție de rezultatul obținut”, spune Rodica Petrea. Pregătirea din România, experiența rezidențiatului deja făcut în țară și bursa de la Paris și-au spus cuvîntul, iar Rodica Petrea s-a clasat mult peste media celorlalți candidați. Cu experiența pe care o avea în spate, și-a permis să trimită scrisorile de intenție doar la spitalele universiare de pe coasta estică a Americii, care sînt și cele mai căutate de rezidenții din afara Statelor Unite. Pentru că vroia că continue specializarea în neurologie, a aplicat numai pentru secțiile cerebro- vasculare. A primit invitații de a participa la interviuri de la zece spitale, dar pentru că își făcuse deja calculele a mers la șase interviuri. „în final, am ales Boston Medical Center, pentru că este cel mai renumit din SUA în domeniul meu de activitate. Medicii neurologi care au trecut pe acolo au adus o contribuție semnificativă la dezvoltarea acestei discipline. Pe mine mă interesează o carieră academică și de aceea am optat pentru un spital universitar. Chiar dacă, în calitate de rezident, la un spital universitar se iau mult mai puțini bani decît la o clinică privată sau la un spital orășenesc”, ne-a povestit Rodica Petrea.

Un spital cu 10.000 de medici și asistente

De la un spital din București cu cîteva zeci de medici, Rodica Petrea a ajuns să lucreze la cel mai căutat centrul universitar din statul Massachussets, unde doar personalul medical ajunge să deplășească 10.000 de angajați. O adevărată industrie, unde oameni din toată America vin să se trateze, pentru că Boston Medical Center este singurul din SUA care tratează pacienții fără asigurări medicale, care nu au nici un venit. Băcăuanca care acum are 35 de ani este singurul medic rezident român din secția de neurologie, lucrînd cot la cot cu rezidenți din Croația, Rusia, Cipru, Spania, India sau Siria care, la fel ca și ea, și-au cîștigat dreptul de a pătrunde în tainele neurologiei pe coasta de est a Americii. Dar marea majoritate a medicilor sînt, evident, americani. „Nu este nici o diferență între medicii din România, din Siria sau cei din Statele Unite. Odată ce ai ajuns să lucrezi acolo, ai fost acceptat de spital, ai aceleași drepturi ca și ceilalți colegi, indiferent de țara din care vii. Iar pacienții sînt obișnuiți să vadă medici străini, nu au nici o reținere să fie consultați de medicii de gardă. E o diferență majoră între ce înseamnă rezidențiatul în țară și acolo. Aici, ești tot timpul în umbra medicului îndrumător, în timp ce acolo iei deciziile singur. Doar suni la medicul de gardă, care de obicei stă acasă și ne coordonează activitatea. Sigur că există avantaje și dezavantaje la un sistem sau altul, dar cine trece prin ambele experiențe are de cîștigat”, punctează Rodica Petrea. Un medic rezident de la un spital ca cel din Boston, a cărui clădire este de cîteva ori mai mare decît a Universitarului din București, lucrează 80 de ore pe săptămînă, adică mai mult de 11 ore pe zi. Iar ca să aibă, din cînd în cînd, un sfîrșit de săptămînă liber, medicii nu pleacă din spital cîte două zile la rînd. Și cine se așteaptă ca pentru programul prelungit medicii să primească mii de dolari salariu, se înșeală amarnic. Și în SUA, ca și în România, rezidenții au un salariu destul de mic. „Salariul meu, ca rezident, este de 2.000- 3.000 de dolari pe lună. Raportat la viața spumpă din Boston, nu este foarte mult, în condițiile în care aproape jumătate din bani se duc pe chirie. Sigur că situația se schimbă în momentul în care devii medic definitiv și lucrezi la un spital cum este Boston Center. Medicii cu renume pot cîștiga într-o lună cît rezidenții într-un an. Dar este normal, pentru că încă se continuă un proces de învățare și ești plătit ca să înveți”, spune Rodica Petrea.

Americanii nu știu ce înseamnă șpaga la doctor

După trei ani de experiență la cel mai aglomerat spital de urgență din Statele Unite ale Americii, Rodica Petrea a ajuns la concluzia că sînt destul de multe diferențe între sistemul sanitar românesc și cel din țara în care mai toată lumea își dorește să ajungă. La americani, șpaga dată medicilor sau asistentelor nu există, indiferent că ești pacient venit de pe stradă sau ai o asigurare medicală pentru care plătești cîteva mii de dolari pe an. La Boston Medical Center toată lumea este tratată la fel, iar „recompensele” pe care le primesc medicii sînt cel mult un buchet de flori care rămîne la recepție sau un platou cu prăjituri pe care îl aduce bolnavul după ce se externează, în semn de recunoștință pentru cei care i-au fost aproape. în plus, tehnica de care dispune unitatea spitalicească este tot timpul la dispoziția medicilor. „în țară, la spitalul de unde eu am plecat, aveam tomograf sau aparat de rezonanță magnetică. însă le puteam folosi doar la cazurile urgente, în timp ce acolo toți pacienții care intră în spital sînt investigați în amănunt. Pentru un medic care lucrează la un spital fără tomograf sau RMN și ajunge la Boston e o diferență majoră. Ce m-a impresionat plăcut acolo, în spital, este grija pentru nevoile omului și sistemul bine pus la punct de a rezolva probleme de zi cu zi ale pacientului. Eu, ca medic, trebuie să petrec mult timp dînd explicații asistentului social din spital, care ține legătura cu familia, dar și membrilor familiei. Și scriptologia medicală este destul de neplăcută, pentru că dai raportul în fișe și pentru o injecție pe care ai făcut-o, iar asta ia mult timp. Sigur că toate aceste servicii ale medicului trebuie decontate de o firmă de asigurări, iar un alt avantaj este că, în cazul în care ești dat în judecată, ai acoperire”, recunoaște neurologul plecat din România în urmă cu cinci ani. Marea supărare este că, deși urmează traseul pe care și l-a dorit, acela de a accede spre o carieră academică, băcăuanca are extrem de puțin timp la dispoziție. Ultima dată a fost în comunitatea românilor din Boston la Paște, iar puținul timp liber îl petrece cu colegii din spital. Cam la fiecare doi ani de cînd a plecat din România își petrece concediul acasă, în Bacău, unde vizitele la rude și prieteni sînt prioritatea numărul unu. Și mănîncă sarmale și alte produse tradiționale după care tînjește în America, ca să recupereze. (Costinela BREAHNĂ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!