Bugul de la Rotunda

Patruzeci de familii de romi sinistrați din Gura Văii au fost mutați în noile locuințe de la Rotunda, finanțate de Guvernul României. în mod normal, orice om care se mută într-o casă nouă ar trebui să fie fericit, dar romii de aici nu sînt. Toți, în cor, susțin că au fost aduși la Bug. Casele nu sînt terminate, nu au geamuri, tencuială, iar curentul electric și apa lipsesc. Peste toate suflă un vînt necruțător.

Primele case din deal mijesc imediat ce dai curba, din drumul pietruit ce urcă panta. De la depărtare, căsuțele par destul de primitoare. Se vede însă că nu sînt terminate și că mai așteaptă tencuială. Cîțiva puradei aleargă de la o casă la alta, printre fustele femeilor care scutură perne și pături. Deși este frig, urmele de fum lipsesc. Intru în noul sat al comunei Gura Văii, Rotunda. Aici, prin finanțarea dată de Guvern, s-au construit 205 case pentru romii sinistrați din Gura Văii, ale căror case au fost luate de Trotuș, anul trecut. în noile locuințe s-au mutat, de aprope trei luni, 40 de familii. Aflu imediat că au fost mai mulți, dar au stat cîteva zile și apoi au fugit. Era mai bine în locuințele afectate la inundații.

„Ne-au adus la Bug”

Cît ai clipi, sînt înconjurat de săteni. Copii, tineri, bătrîni și adulți. Țîncii aleargă desculți, aproape despuiați, prin lutul bătut de vînt. Un cor de voci se înalță imediat, toți cerînd doar două lucruri. „Vrem curent electric și apă”, spun romii. Fiecare dintre ei încearcă să mă tragă spre casa care i-a fost repartizată prin grija Consiliului Local Gura Văii. Fiecare încearcă să îmi spună ce probleme are. în jurul meu sînt zeci de voci și nici una nu are măcar un cuvînt de mulțumire. „Ce nu a reușit să facă Antonescu cu noi, a reușit primarul cioban! Ne-au adus aici, unde este mai rău ca la Bug”, spun toți oamenii iritați. Roșii de frig, țiganii mișună de colo colo în speranța că prin mișcare se încălzesc. Femeile și-au tras pe ele cîte două rînduri de fuste, iar bărbații plovere și haine. Puradeii se pierd printre fustele mamelor, pentru o scînteie de căldură.

Din groapa cu apă beau oameni și animale

Primul necaz al oamenilor este apa. Este știut că orice om gospodar, atunci cînd își face o casă, sapă întîi o fîntînă. La Rotunda nu a fost așa. Țiganii mă trag de braț și mă duc să îmi arate locul de unde își astîmpără setea. Două gropi săpate în lut, cu puțin peste jumătate de metru adîncime. Sînt pline ochi cu o apă verzuie. O pirandă mititică se chinuie să umple de acolo un bidon cu apă. „Uitați de unde bem apă. Și noi și caii. M-am îmbolnăvit de la apa asta și eu și cei patru copii ai mei. Uite așa ne forfotesc mațele și nu mai nimerim să ajungem în spatele casei. Nu avem un dispensar, de unde să luăm o pastilă”, se plînge Maria Stănescu, de 48 de ani. Femeia curăță ceva la fundația unei case. Toți romii sînt supărați la culme pentru că nu au apă. „Aducem apa de la vale, din sat. Mergem cu căruțele să aducem apă sau aduc copiii cu bidoanele, kilometri întregi”, mai strigă romii.

Se încălzesc la grămadă

Problema apei nu a fost rezolvată. Dar există promisuni. La fel și pentru curentul electric. în noul sat nu a ajuns lumina, iar romii sînt disperați. Casele nu au sobe, iar la unele nu s-a construit nici măcar hornul. „Am șase copii. Nu e apă, nu e curent. Ne-au izolat aici, ca pe ultimii oameni. Cînd întrebăm ce se va face cu noi ne răspund mereu același lucru. Luni se rezolvă totul, dar care luni? Primarul ne-a mai și amenințat că ne taie gîtul la cîte unul dacă mai mergem la primărie să ne spunem oful”, ne-a spus și Ionel Stănescu. Mă uit în jur și sînt uimit. Fumul de la hornuri lipsește. Romii îmi explică de ce. Nu au sobe. Mă duc în case să îmi arate în ce condiții locuiesc. Moș Gheorghe Vrînceanu așteaptă de trei săptămîni geamul termopan. în gaura din fereastră a prins, ajutat de feciorul lui, o folie de nailon, bătută cu șipci. „Am să mor eu, că am 84 de ani, pînă cînd vine geamul. Am cerut, dar mi-au spus să aștept, că nu mai sînt. Ușile sînt mai scurte decît tocul și prin ele suflă vîntul”, ne spune, amărît, bătrînul. Alți romi mai norocoși au geamuri și așa vîntul și frigul nu își mai fac de cap. „Dormim cu toate bulendrele pe noi, la grămadă, toți în același pat, să ne încălzim. Nu lăsăm nici încălțările, că degerăm”, ne-a spus Costel Vrînceanu.

Nu au nimic

O altă casă, aceeași imagine. în cămăruța de cîțiva metri pătrați sînt aruncate pe un pat tot avutul țiganilor. Niște bulendre, perne, cîteva pături, oale și alte acareturi. Fiecare a încercat să se gospodărească după puteri. Printre case se văd cîțiva cai și cîini. în rest, nici un animal. „Cum să creștem aici un pui, conașule, că la cum bate vîntul îl ia și îl duce peste deal. Unde mai pui că pămîntul este numai argilă și nu poți cultiva o ceapă în el”, ne spune o țigancă, de gîtul căreia atîrnă un puradel, pe care încearcă să îl apere de vînt, cu flaneaua. Gheorghe Bucur și-a adus de la vechea casă geamurile și le-a montat la casa de la Rotunda. Nu a mai avut răbdare să aștepte geamurile promise. „Am plătit la români cîte 300.000 de lei să ne aducă calabalîcul aici, cu căruțele. Nu avem nici o sursă de venit, pensii, locuri de muncă. Trăim din alocația copiilor și muncim cu ziua la oamenii din sat. Da’ vine iarna acuș și ce ne facem? Nu mai avem unde munci și nici cum să ieșim de aici. O să rămînem izolați”, mai spune Costel Vrînceanu. Țiganii se mai plîng că nu au nici ce mînca. „Mîncăm ceapă sau pîine cu mămăligă. Odată la săptămînă vine un băiat și ne aduce pîine din sat, cu căruța. Nu avem un magazin de unde să cumpărăm și noi ceva. Ne-au făcut o școală și o grădiniță, dar după două săptămîni au închis-o din cauza frigului”, ne spune Bacu Stănescu. Țiganul are vreo 60 de ani și mustața în furculiță. Poate și din cauza frigului e așa zburlită. Strigă în gura mare: „Falimentăm aici!”.

Asistența medicală este nulă

Pe dealul de la Rotunda vîntul bate tăios. Sănătatea romilor este pusă la grea încercare. Unii și-au improvizat sobe în cămăruțe, să îndure mai ușor focul. „Facem focul afară, lîngă casă, că înăuntru ne-au spus să așteptăm sobele. Ardem cauciuc și tot aici, afară, face de mîncare, la ceaun”, mai povestește, din viața de zi cu zi, Elena Stănescu. Femeia are doi copii și se plînge că nu are de unde să ia o pastilă. „Vine salvarea și ia de aici cîte trei copii zilnic, că nu avem cum să îi îngrijim. Se ‘bolnăvesc din cauza frigului. Ce ne facem la iarnă, cînd vine zăpada, că aici nu se mai intră. Dăm drumu la gravide cu sania, la vale?”, mai spune piranda. „Au pus țevile de la hornuri să vadă cei de la județ, cînd vin în controale! M-am mutat aici de o săptămînă și nu mai pot îndura frigul. O să ajungem ca mongolii aia, cu ochii șui, dacă mai stăm așa în vînt”, ne-a spune și Marian Vrînceanu.
Romii și-au improvizat și toatele. Consiliul Local a dat o circulară prin care fiecare familie trebuie să își facă o budă care să respecte normele sanitare. Țiganii și-au făcut cu ce au avut. Au săpat o groapă și au bătut cîteva scînduri în jurul ei. Despre canalizare nici nu poate fi vorba.
Intru și în casa Maricicăi Vrînceanu. Femeia are 34 de ani și e bucuroasă. în mîini are cîteva folii de pastile, pe care i le-a adus cineva de la oraș. âmi arată un maldăr de haine și o plapumă sub care se vede un om. „Mi-e bolnav bărbatul. Ne-am mutat aici de patru zile și a dat boala peste el. Pereții la casă sînt uzi, nu s-au uscat, afar’ este frig și a răcit. Am făcut soba asta improvizată să îi fac căldură”, ne spune femeia. La casa ei se lucrează de zor. Romii netezesc podeaua de ciment, mai bat un nailon în geam, doar doar se mai izolează frigul și nu se piarde căldura.

Unii romi au fugit de la Bug

în timp ce vorbesc cu oamenii, apare și liderul lor, Ion Stănescu. âmi repetă și el tot ce au zis romii și îmi spune și despre cei care au dat bir cu fugiții de la Rotunda. „Au venit oamenii, dar cînd au văzut ce condiții sînt au plecat. Au lăsat casele cu totul, și-au luat pămînt și s-au apucat să își ridice alte case, la Rădeana, în comuna Ștefan cel Mare”, ne-a declarat liderul. âl însoțesc la Rădeana. Aici deja este cu totul altă lume. Vîntul nu mai spulberă tot, iar casele au fost ridicate după placul romilor. Unii au suportat toată cheltuiala, cu pămînt cu tot, alții și-au luat materialele de construcții și au venit de la Rotunda aici. „Eu și familia mea avem patru case la Rotunda. Ne-au dat două și ne-am dus să ne mutăm acolo, dar cînd am văzut că e mai rău ca la Bug, am venit aici. Am luat bani din bancă și m-am apucat să cosntruiesc casa asta. Stăm toți la grămadă aici, că acolo nu mai mergem. Ne-am pus toți țiganii la treabă și în două săptămîni am ridicat casa. Da acum ne-am oprit, că nu mai avem ce pune la acoperiș”, ne explică și Duca Munteanu. La fel a plecat de la Rotunda și Costică Stancu, cu tot cu cei opt puradei. Iuliana Munteanu construiește și ea o casă nouă la Rădeana, de mai bine de o lună. La Rădeana este un furnicar al romilor. Se ridică 150 de case.

Romii speră că la Rotunda se va face stațiune

Plec de la Rotunda, nu înainte să aflu că toți romii sînt dispuși să își vîndă casele construite de Guvern. Printre ei, de o bună bucată de vreme, s-a împrăștiat un zvon. „Nu știu ce mare patron vrea să cumpere toate casele. Vrea să facă aici o stațiune și dacă îmi dă 100 de milioane de lei pe casă, o dau și plec rupînd pămîntul. Aici nu e de stat”, mai spun romii. Urc repede în mașină și dau drumul la căldură. La Rotunda este prea frig și pentru o stațiune. Poate doar montană. (Claudiu TĂNĂSESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!