Calea spre dreapta credință

Romulus Dan BUSNEA

Am putut vedea cu toții, în aceste zile din urmă, la posturile de televiziune, cît de simpliste și puerile pot fi multe dintre comentariile legate de alegerea noului Patriarh al României, de mișcarea ecumenică și influențele ei asupra Bisericii Ortodoxe, de incompatibilitatea dintre Ortodoxie și Masonerie, sau de intervențiile politicului în lupta pentru controlul BOR. Mulți dintre invitați, printre care senatorul și profesorul universitar George Pruteanu sau reputatul scriitor Tudor Octavian, n-au făcut altceva decît să prezinte anumite informații sau puncte de vedere trunchiate despre unii dintre candidații la scaunul de patriarh, sau să aducă elogii celor care propovăduiesc ecumenismul ca așa-zis factor de stabilitate în lumea de astăzi. Tratarea simplistă, sau doar în funcție de preferințe, a unor astfel de teme și probleme, duce la propagarea unor noi tendințe de redefinire a creștinismului, de repoziționare a atitudinilor creștine ale tuturor celor care încearcă să se apropie de dreapta credință. în schimb ei, ca și alți formatori de opinii, au condamnat în fiecare intervenție televizată, pe toți cei care au o altă poziție față de noul modernism pe care încearcă să-l implementeze noul patriarh, față de pericolul ecumenismului și al celorlalte provocări spirituale.
Mi s-ar fi părut normal ca la orice întîlnire ce are ca subiect credința, spiritualitatea, să fie invitați și înalți prelați sau distinși teologi care să poată lămuri în esență și aspectele mai întunecate ale vieții moral-religioase în contextul globalizării actuale. Altfel, fără o abordare deschisă și sinceră, fără explicarea mișcărilor și frămîntărilor ce au loc în sînul Bisericii, niciodată nu vor putea fi lămurite marile probleme ale creștinătății și nici care va fi calea religiei viitorului. Atîta timp cît nu vom fi lămuriți cum de PF Daniel, Patriarhul României, a avut o ascensiune atît de rapidă, cum de alegerile au picat tocmai după Adunarea Ecumenică de la Sibiu, el însuși fiind un ecumenist convins și de ce din fișa personală prezentată pe unele posturi tv lipsesc cei doi ani de Facultate Teologică Protestantă, ca și cei doi ani de Facultate de Teologie Catolică, ne vom pierde în ceața necunoașterii și a manipulărilor. Ca să nu mai vorbim de atitudinea noului patriarh și a susținătorului acestuia, PS Laurențiu Streza, în timpul Marii Adunări Ecumenice. Aceștia, deranjați de prezența în fața Catedralei Mitropolitane din Sibiu a unei tinere care oferea CD-uri cu mari duhovnici ai României, au ordonat alungarea ei din zonă pe motiv că ei sînt ecumeniști și nu suportă alte manifestări. Și asta se întîmpla în timp ce președintele Comisiei Europene – aflat la această adunare, milita pentru libertatea religioasă a noii Europe.
Privind alegerea actualului patriarh, pentru mulți români aceasta nu a constituit nici o surpriză, mai ales că la o zi după înmormîntarea Patriarhului Teoctist, domnul Sorin Frunzăverde – mare om politic, mason declarat și membru în Adunarea Națională Bisericească – a afirmat cu o convingere născătoare de bănuieli că noul patriarh al României va fi âPS Daniel. Dezvăluirile ulterioare ale altor oameni politici au demonstrat încă o dată că în cursa spre patriarhie âPS Daniel este susținut patetic de Masonerie. Ei, tocmai aceste dileme ar trebui rezolvate, pentru a elimina statutul de personalitate controversată a Patriarhului Daniel. Și în special a celor legate de aspectele deviante ale problematicii ecumenice, care trebuie supuse unor dezbateri și analize profunde. Importantă ar fi nu urgentarea aplicării unei noi teologii politice specifice secolului XXI, cît mai moderniste în înfățișare ci, după cum remarca un remarcabil teolog,”doar îndrăzneala morală de a nu mai păstra tăcerea atunci cînd societatea e bolnavă, rănită sau atacată din interior. Iar ca mădular al Bisericii, nici un creștin nu va pretinde ca ierarhia să se modernizeze la comandă ori să legitimeze oportunist fatalitatea secularizării. Vom fi mai aproape de Hristos doar prin întoarcerea creativă la tezaurul pe care Ortodoxia îl administrează. E cel mai greu”.. Importantă ar fi nu urgen

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!