Calendar etno

Primenirea anotimpurilor

La confluența anotimpului friguros cu cele dintîi semne ale sosirii primăverii, creștinii catolici celebrează, odată cu cei ortodocși, Postul Paștelui, care precede învierea Domnului – Paștele. Postul marchează întreruperea petrecerilor de tot felul, a ospețelor (nunți, botezuri, baluri, hore sătești) cu cele mai îmbietoare mîncăruri și băuturi. Oamenii de toate vîrstele sînt îndrumați la cumpătare, la abstinență, la rugăciune și pocăință, astfel încît la sfîrșitul celor 49 de zile de post Ziua învierii Domnului să-i găsească mai buni, mai curați sufletește, capabili să se bucure din plin de frumusețea sărbătorilor pascale.
în comuna Prăjești, din județul nostru, s-au practicat – și tradiția a fost reluată în ultimii ani – obiceiuri folclorice, printre care cu un impact deosebit la săteni au fost carnavalele cu cete de mascați cunoscute sub numele de „Matahale”. Această manifestare atrăgătoare reunea, cîndva, zeci sau chiar sute de prăjișteni de toate vîrstele. Evenimentul – așteptat cu nerăbdare și cu interes maxim – era pregătit în cele mai mici amănunte. Astfel, gospodinele pregăteau mîncăruri alese: găini fripte la cuptor, sarmale grase de porc, plăcinte cu brînză de vaci, vin și țuică din abundență. Rudele, vecinii se adunau la cîte o casă și fiecare aduceau cele necesare ospățului pentru acea ocazie. în dimineața zilei în care se celebra respectiva tradiție participanții la carnaval se îmbrăcau în costume dintre cele mai ingenioase, cu inspirații originale și individualizate după personajul pe care-l reprezentau. Unii îmbrăcau straie țărănești. Actorii își ungeau fețele cu funingine ori își făceau obrăzare (măști din pînză ori din carton), iar pe cap purtau căciuli sau pălării rupte, împodobite adesea cu pene de gîscă ori de curcan. Pe costume își atîrnau spice de stuf ori frunze uscate de porumb. Mascații erau deghizați, printre aceștia aflîndu-se și femei. Alături de travestiurile umane care parodiau obiceiurile de nuntă apăreau și măști animaliere, cum ar fi cele întîlnite la Anul Nou și anume: Capra, Calul, Ursul ș.a. Alții erau deghizați în polițai, babe, moșnegi, țigani, doctori, vînători, avînd costume pentru a nu fi recunoscuți cu ușurință. Ei purtau în mîini niște prăjini de doi – trei metri lungime. După ce se ospătau pe la casele lor ieșeau pe ulițele așezării și se îndreptau spre maidanul din mijlocul localității, în apropiere de biserica catolică din sat. în alergarea lor, grupurile de trei – patru mascați sau mai mulți apăreau din locuri ascunse ale comunei: de după un deal, dintr-o curte, de sub un pod, dintr-o rîpă, de pe un pîrîu, spre surprinderea trecătorilor. Copiii, în special, erau surprinși de aceste cete de mascați care în alergarea lor se năpusteau asupra băieților și fetelor, iar aceștia fugeau „de le sfîrîiau tălpile de teamă”, avînd impresia că „matahalele” urmăresc pe cineva pe care „să-l scoată în afara hotarelor țării”.
După această alergare a mascaților pe distanțe mai mici ori mai mari, înviorînd toată suflarea satului, cetele soseau la locul întîlnirii, unde erau așteptate de către sute de săteni. Se încingea apoi o horă nemaipomenită, spre marea bucurie și satisfacție a mulțimii adunate. Asistența avea ocazia să admire costumele și jocul plin de voioșie și de un dinamism robust, cu ocazia acelui eveniment. Seara, hora satului lua sfîrșit, participanții retrăgîndu-se la casele lor; adunîndu-se apoi în grupuri interfamiliale continuau petrecerea pînă la miezul nopții.
în perioada anilor 1997 – 2000 o inițiativă lăudabilă a preotului paroh Anton Roca, de la biserica catolică din Prăjești, a adus în actualitate practicarea acestei frumoase și îndrăgite tradiții a localnicilor sub genericul „Alaiul Matahalelor”, spre bucuria sătenilor. Este un îndemn încurajator pentru intelectualii de azi ai comunei de a prelua și a încuraja în rîndul tinerilor practicarea acestor obiceiuri folclorice locale ale înaintașilor, pline de învățăminte și atrăgătoare ca spectacol prin farmecul lor pentru întreaga comunitate. Prin gesturi, mișcări, costumații, ritualul „Matahalelor” simboliza de fiecare dată îmbătrînirea treptată a anotimpului friguros, implicînd izgonirea iernii și o dată cu ea a spiritelor malefice de tot felul, inclusiv a morții care a bîntuit o vreme pe pămînt. Spectacolul oferit de jocul Matahalelor oferea valențe profilactice și fertilizatoare, amintind de debutul anului nou agrar, care se apropia. Și nu în ultimul rînd, acest ritual era benefic pentru purificarea și protejarea spațiului în care urma să se desfășoare timpul curat al Postului Mare. (prof. Eduard Ștraub), printre care cu un impact deosebit la săteni au fost carnav

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!