Calendar etno

IUNIE – CIREȘAR
(de la latinescul Iunius)

Sărbători

– La 9 iunie – ânălțarea Domnului, Ziua Eroilor
– La 19 iunie – Coborîrea Sfîntului Duh, Rusaliile
– La 20 iunie – Sfînta Treime
– La 24 iunie – Nașterea Sf. Ioan Botezătorul, Sînzienele (Drăgaica)
– La 29 iunie – Sfinții Apostoli Petru și Pavel

Proverbe

– La români: „Porumbul în prașilă, rapița în seceră. Iunie cu cireșele”
– La francezi: „Iunie adună fînul”.
– La germani: „Iunie strînge fînul”

Semne și prevestiri de timp

Tunetul din iunie vestește vară ploioasă, iar dacă plouă pînă în ziua de Sf.Toader (8 iunie), va ploua continuu 40 de zile; iunie umed și rece strică tot anul; călătoria furnicilor vestește timp bun, iar săritul peștilor vestește furtună.
Cum va fi timpul de ânălțarea Domnului, așa va fi toată toamna. Dacă va cînta cucul încă mult, după nașterea Sf. Ioan Botezătorul nu vom avea an mănos, iar dacă va ploua în ziua aceasta de seceriș va fi timp ploios.
Fragile coapte pe la Rusalii înseamnă că vom avea struguri mulți; iar dacă iunie e umed, umple buțile cu vin bun. Omizile prevestesc vin și grîu mult.
Dacă sînt mulți bureți ieșiți, iarna viitoare are să fie ușoară; contrar, are să fie grea.

Iunie

I se mai zice și luna Sfinților Petru și Pavel.
Acum, tot ce a încolțit în primăvară crește și se dezvoltă. Este simbolul tinereții, creșterii și libertății. în această lună se coace grîul. în iconografie, iunie este înfățișat sub chipul unui bărbat care cosește.

9 iunie – ânălțarea Domnului (Ispas), Ziua Eroilor

Este ziua în care credincioșii ortodocși din România sărbătoresc ânălțarea Domnului, numită popular și Ispas. Acum se încheie ciclul sărbătorilor pascale. După învierea Sa, Mântuitorul s-a arătat de mai multe ori. Cu apostolii și ucenicii săi a mers la Muntele Măslinilor, poruncindu-le să rămînă la Ierusalim pînă la coborîrea
Duhului Sfînt asupra lor, iar un nor l-a acoperit ridicîndu-l la cer. Apostolii s-au întors la Ierusalim lăudînd pe Dumnezeu și spunînd că Iisus va veni din nou pe pămînt.
Considerînd că luptătorii care au căzut în luptele pentru patrie s-au înălțat la ceruri veghind asupra destinelor țării, s-a dat acestei sărbători și o altă semnificație, aceea a Zilei Eroilor.
Dar, românii mai au în tradiție și evocarea Paștelor Cailor. Legenda spune că Preacurata Fecioară Maria, după ce l-a născut pe Iisus, L-a așezat în grajdul lui Crăciun, în ieslea vitelor, unde erau boii și caii. Boii au mîncat puțin fîn și s-au săturat, în schimb caii obraznici au mîncat tot fînul, chiar și pe cel pe care era așezat Iisus. Pentru cumințenia și cumpătarea lor, Maica Domnului a binecuvîntat boii, iar pe cai i-a blestemat să mănînce într-una și să nu se mai sature decît într-o singură zi, aceea de Ispas, numită la noi și Joia Iepelor sau Paștele Cailor.
în casă se pun flori de soc, iar pentru a alunga strigoii la porțile gospodăriilor se pune leuștean.
Pînă la această dată trebuie să se încheie semănatul porumbului.

Rusaliile – 19 iunie

„Numele Rusaliilor, scria Romulus Vuia, păstrează amintirea uneia din cele mai grandioase sărbători ale naturii. Pe plaiurile Traciei și Phigiei, patria rozelor și a vinului, unde contrastele dintre anotimpuri erau atît de izbitoare, întoarcerea verii era celebrată cu fast deosebit de populația tracă. Mulțimea, cuprinsă de o adevărată nebunie a dansului, cu capetele împodobite cu flori, inunda grădinile și dumbrăvile înflorite și, în sunetele muzicilor și cîntecelor, se învîrteau hore și dansuri bahice, care se transformau în adevărate orgii. Timpul cel mai potrivit pentru această serbare a fost zilele înfloririi rozelor, în mai sau iunie, cînd vegetația exuberantă atinge culmea dezvoltării în pragul zilelor calde ale verii, cînd această pompă de flori va fi schimbată în curînd în belșugul dătător de fructe. De la acest cult al rozelor a primit sărbătoarea denumirea „Rosalia”.
în aceeași zi cu sărbătoarea veche a naturii, „Rosaliile”, se sărbătorește și „Coborîrea Sfîntului Duh” asupra Apostolilor. Aceasta se petrece în a 50-a zi după Paști și a 10-a după „ânălțarea la cer a Domnului”. După această zi Sfinții Apostoli au început să le vorbească oamenilor din toată lumea despre Iisus Christos și învățăturile lui.
De Rusalii se acordă o mare atenție pomenirii celor plecați în lumea umbrelor. Se împart celor dragi vase de lut, lemn sau ceramică. Străchinile, farfuriile se umplu cu mîncare și se oferă săracilor cu colaci și lumînări aprinse, la crucile de la căpătîiul morților din cimitir.
Rusaliile sau ielele poartă denumiri eufemistice: Bunele, Milostivele, Miastrele, Dânsele, Soimanele, Harnicele, Frumoasele.

20 iunie – Sfînta Treime

Se sărbătorește la o zi după Sărbătoarea Rusaliilor. La Sfînta Treime sărbătorim pe Dumnezeu – Tatăl, Dumnezeu – Fiul și Dumnezeu – Sfîntul Duh, în numele cărora am fost botezați și am devenit creștini.
Sărbătoarea creștină are străvechi origini mitologice provenind din ritualul de pomenire a morților. Se practicau jocuri de obîrșie precreștină ca: – borocenii, pînă în secolul XIX, – călușul, care datează documentar în 1572.

24 iunie – Sânzienele (Drăgaica)

La 24 iunie este sărbătoarea nașterii Sf. Ioan Botezătorul, cunoscut și sub numele Ioan de Vară, Sânzienele sau Drăgaica. Sărbătoarea de Sânziene este atît o sărbătoare bisericească, cît și una populară. Sânzienele sînt flori de cîmp galben-aurii sau albe, cu mireasmă, care înfloresc în noaptea de 23/24 iunie, marcînd toiul verii; începe cositul fînului; începe secerișul; se culeg plantele de leac: cicoarea, cimbrișorul, menta, pelinul, sulfina, sunătoarea. Sânzienele au puteri miraculoase, tămăduitoare. Se poartă la brîu,în sîn sau buzunare. Se pun sub pernă de către fete pentru ursite. Se duc la biserică să fie sfințite, pentru ca mai apoi să apere familia de duhuri necurate. Are loc dansul ritual al Drăgaicei – care prevestește belșugul holdelor – cu o prăjină împodobită cu o năframă, iar flăcăii cîntă din fluier.

29 iunie – Sf. Apostoli Petru și Pavel

Petru (piatră – tărie), a căzut de trei ori în păcat renegîndu-l pe Iisus după ce a fost vîndut de Iuda și arestat, dar cînd a auzit cocoșul cîntînd s-a căit amarnic și prin credință adevărată s-a ridicat din nou. Iconografia ni-l prezintă pe Sf. Petru ca pescar, deoarece Iisus i-a spus că-l va face pescar de oameni punîndu-l în fruntea Bisericii Sale. Sf. Petru este deținătorul a două chei: a cerului și a pămîntului.
Sf. Pavel este înfățișat, adesea, împreună cu Apostolul Petru. Petru de-a stînga, pentru că el a propovăduit pe Cristos ca om pămîntean. Adesea este închipuit cu două săbii spre a simboliza moartea sa și puterea lui de înaltă gîndire. O stea pe capul Sf. Pavel arată că el a fost „lumina lumii”. în vechime, la „Sânpetru” avea loc jocul sclavilor mai de tineri, de la 14 ani în sus.

Selecție și prezentare de: Eugen ȘENDREA, păstrează amintirea uneia din cele mai grandioase sărbători ale naturii. Pe plaiurile Traciei și Phigiei, patria rozelo

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!