Cap limpede

Indezirabili

Mihai BUZNEA

Accederea la putere după alegerile parlamentare și prezidențiale din toamna anului 1996, a PNȚ-CD și aliaților săi din Convenția Democratică înseamnă, mai ales pentru țărăniști, declanșarea „curățeniei generale”, adică primenirea cadrelor și selectarea slujitorilor fideli. Se instaura un nou tip de moralitate în politica românească. La Departamentul Emisiunilor Informative al Televiziunii Române – cel mai important și de cel mai mare impact asupra publicului telespectator -, cad primele capete: directorul Paul Șoloc, redactorul șef Cornelius Roșiianu, adjuncții Ilie Mircescu, Ion Stavre, Nicolae Melinescu, secretarul general de redacție Ion Cepraga. Motivația îndepărtării lor: lipsa de profesionalism (?!) Locurile le sînt luate de Alina Mungiu Pipidi, Dan Luțan, Anca Toader, Răzvan Popescu. După care valul mareic se-ndreaptă spre „nivelul doi”, din care fac parte și corespondenții teritoriali. Sînt luați mai ales în vizor cei ce au depășit o anumită vîrstă și al căror trecut profesional vine de dinainte de decembrie ’89. Se conturează, astfel, grupul indezirabililor. Imediat după sărbătorile de iarnă, la începutul lui ianuarie ’97, sîntem convocați într-o reuniune de cunoaștere reciprocă, în sala de conferințe de la etajul XI, adică în locul unde se croiesc și se desfac destine. Atmosferă apăsătoare. Amfitrionii noștri sînt Anca Toader și Răzvan Popescu, care își fac apariția ca doi comandanți de oști legendari; le lipsesc doar caii albi cu harnașamentele lor aurite, strălucitoare, pe care însă le suplinesc cu două speech-uri curriculare cu care vor musai „să ne dea gata”: masterate și burse și specializări la marile posturi de televiziune ale lumii, certificate și diplome de excelență și altele asemenea.
Spuse pe un ton de vădită superioritate, cu aroganță și o nedisimulată doză de agresivitate verbală. Nu mă impresionează perorațiile lor, cunosc specia căreia le aparțin, îi privesc doar cu interes provocator, cît și cu un anume soi de silă. Experiența lor comună de presă nu face mai mult de o zecime din cea acumulată de către fiecare dintre corespondenții prezenți la întîlnire. Cunosc și valoarea „studiilor” de specialitate din cele renumite țări: niște întîlniri-șuete la care se discută multe și mai nimic. La sfîrșitul recitalului, ni se cere cîte un cv sumar, din care singura întrebare adevărată/justificată sună cam așa: ați fost membru pcr? Total inutilă, întrucît ar fi trebuit să fie și la mintea lor (eram tentat să spun „a cocoșului”) că înainte de ’89 nu puteai lucra în presă fără să fii înregimentat politic. Dar pentru cei doi asta conta, aici era „vinovăția”, nimic altceva nu avea o valoare mai mare: studii, experiență, palmares, vîrstă. Și-mi revine în minte un pasaj dintr-un text literar al lui Hemingway: ferește-te de șerpii tineri, că au mușcătura cea mai veninoasă.
Trecem, totuși, de hopul intențiilor de epurare politico-profesională și încercăm să ne vedem de treburi. Avem parte doar de șicane și de mofturi. Nimic nu le pare interesant, nimic nu le place. Pentru a reuși să intrăm pe post, ar trebui să avem doar calamități naturale, dezastre umane, accidente aviatice, fetuși cu două capete și altele asemenea. Ori să le inventăm. Cînd le propun un reportaj de la maternitate despre o naștere cu tripleți, editorul-responsabil – o „colegă” destul de coaptă ca vîrstă și cam… necăsătorită, îmi cere una cel puțin cu… sexteți! în sfîrșit, asta-i ocîrmuirea și muncim cu drag. Astfel, de la o medie lunară de 18 – 20 de reportaje, cobor vijelios spre șapte – opt! Paradox: cresc lefurile, liderul sindical Dumitru Iuga să trăiască! Trei subredacții din țară, între care și cea de la Bacău, sînt dotate cu Dacii noi! Aflăm că se acordă și prime de vacanță sau, la alegere, bilete de odihnă ori tratament, tip familial, cu sejur de 18 zile! Ce i-o fi apucat?! Lăsăm întrebările fără răspuns și avem grijă să nu ne scape nici una dintre aceste facilități. Trec astfel doi ani și lucrurile încep să se precipite la nivelul decizional… feminin: în loc să-și spele rufele murdare în familie, adică în birourile șefelor, cele două primadone – Alina Mungiu Pipidi și Anca Toader se dau în stambă pe micul ecran, la ore de maximă audiență, pentru ca apoi să-și etaleze talentele spre alte zări media. între timp, plecase și Răzvan Popescu, promovat pe post de purtător de cuvînt al boss-ului de la Cotroceni. Rămînem să ne îndulcim zilele cu Dan Luțan – directorul care va rezista întregul mandat de patru ani și care apoi va dispărea în ceață, odată cu țărăniștii care-i dăruiseră borcanul cu miere. Dar timpul trece și șterge urmele din alegerile și sinecurile din pătrarul Convenției. Rămîn doar faptele și impresiile.
i”, din care fac parte și corespondenții teritoriali. Sînt luați mai ales în vizor cei c

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!