Pacea tămăduitoare
* 15 August 1916 – 15 August 1938
• trecutul de lîngă noi: actualitatea presei interbelice băcăuane
Cum trece vremea și ne îngroapă, spunea un poet, dus și el întru Domnul. Și iată, 22 de ani, trecuți ca prin vis, se împlinesc zilele acestea, dela intrarea României în războiu. Iată 20 de ani și mai bine, dela luptele crâncene ce s’au comemorat zilele trecute la Mărășești și dela sfânta noastră întregire. Iată-ne pe noi ce am fost copii atunci, crescuți mari în luptă cu vieața și pe părinții noștri ce-au luptat în războiu, încărunțiți de valurile vremii.
15 August 1916! Cât de aproape și totuși departe ni se pare! Undeva în rama trecutului cerul e întunecat de nori, zarea se înroșește și tunurile bubuie de clatină lumea.
Războiul! Dar decorul se luminează feeric, orizontul se limpezește și eroii noștri cu mantalele ciuruite de gloanțe, sărută cu evlavie pământul întregit al României.
Cei de acasă își primesc tovarății de vieață, cu flori și lacrămi de bucurie și peste tot suflă vânt de vieață nouă și prefacere.
Zilele sublime de epopee se deșiră. Rănile s’au vindecat. Fața lumii s’a schimbat. Pământului îi priește mai bine sudoarea decât sângele omului. Lumea peregrinează. în locul caselor dărâmate de obuze, s’au ridicat clădiri uriașe cu turnuri și etaje.
Progresul a pășit în toate părțile cu pași repezi. Civilizația a răscolit ungherele cele mai dosnice ale continentului unde trăim. Pacea a tămăduit toate. Dar fatalitatea are nebănuite toane. Semnul ei mic de funingină a căzut undeva și tunurile au început iarăși să bubuie. Războiul are ademenirile sale. Nu se vede, nu se știe, se merge.
Aceasta e mâna războiului care împinge la lupte crâncene, la distrugere. Dar să sperăm că norii prăpăstioși vor fugi fugăriți de vânturi. Vieața are frumuseți neobișnuite, care cer liniște. Sufletele eroilor căzuți în războaie au nevoie de odihnă. (Alex. Șendrea – articol apărut în ziarul „Bacăul”, august 1938)
(Titlul articolului aparține redacției, din varianta originală fiind păstrat doar subtitlul.)ne. Semnul ei mic de funingină a căzut undeva și tunurile au început iarăși să bubuie. Războiul ar
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.