Ce seară, dom’le!…

Mihai BUZNEA

S-a schimbat anul. Respirăm, de-acum, un alt aer, european. Granițele comunitare s-au lărgit, românii se-ntorc pe la casele lor de prin cele țări ale continentului, după ce s-au ghiftuit pe la vetrele lor străbune cu cele bunătăți mioritice, precum cîrnații și caltaboșii, sarmalele și ulcelele de frăguță ori zaibăr. Că de, tot mai bune-s bunătățile din țara ta, chiar dacă dictonul latin e fără de echivoc: ubi bene, ibi patria. De-acum granițele ne sînt larg deschise, deocamdată spre sensurile de ieșire, ca să-ncapă toată lumea și să nu mai piardă vremea cu controalele. Cei care-am rămas, totuși, pe la casa cui ne are, că mai bine-i pare, ne continuăm cura de spolocanie ca să ne iasă din capete și să ne zboare din urechi tînguielile manelelor ce ne-au colorat noaptea de revelion pe mai toate posturile de televiziune avîndu-i în roluri de primadone și protagoniști îndră(c)giți pe Adrian Minune, Vali Vijelie, Nicolae Guță, Gică Salam, Adi de la Vîlcea și multe alte cohorte asemenea lor, de nici nu mai știam dacă ne mai aflăm pe malurile Dîmboviței, Oltului, Bistriței, ori pe cele ale Bosforului și Dardanelelor, chiar dacă aborigenii de prin cele locuri încă nu sînt integrați. Semne și dovezi de finețuri artistice inconfundabile. în sfîrșit, fiecare cu ce-l doare, adică cu muzica ce-i place, că doar nu era să petrecem noaptea de anul nou cu romanțe ori simfonii!… EU(rom) revelionul a fost, așadar, să fie unul de basm, pe măsura noilor noastre pretenții, vorba ceea – nobles oblige, cu căpetenii eurocomunitare în Capitală și două locații polarizante: Piața Universității și Piața Revoluției, fiindcă deocamdată nu dispunem și de o Piață a Concordiei, fapt care ne-a costat (doar) dublarea cheltuielilor bugetare, o bagatelă de vreo trei milioane de euro, dar… are balta pește! Săraci, săraci, dar cu coada sus! Impresia e cea care contează. Dopurile sticlelor de șampanie „moca” desfundate au pocnit, pretutindeni, a victorie, în arcurile de triumf ale jocurilor de artificii de la statuia lui Ștefan, la palatul Prefecturii s-a înălțat drapelul Uniunii, iar clopotele noii catedrale au vestit schimbarea din an ce se petrece, de peste două mii de ani, sub semnul crucii și al nădejdilor ce tot așteaptă să se împlinească, implorate de slujbele de rugăciune ce au adunat în biserici mii de credincioși. Prin „urgențele” spitalelor s-a înregistrat un nou record la intervențiile cu clisme, ceea ce nu poate decît să ne bucure fiindcă asta înseamnă belșug de bunăstare și exces la lăcomie, că doar prilejul ghiftuirii nu trebuia scăpat după postul prelungit al Crăciunului. Focurile de artificii care au brăzdat cerul patriei în noaptea trecerii la noul an și la noua configurație geografică și politică europeană au vestit, la rîndul lor, victoria, după aproape șase decenii de la abolirea monarhiei, cu fostul suveran printre foștii săi supuși. Sibiul a devenit capitală europeană a culturii, iar bătrînul nostru leu a reîntinerit subit, asmuțindu-și colții la celelalte valute forte, pe care le domină.
Dar viața reintră, de-acum, în normalitate, cu toate veștile rele ce le însoțesc pe cele bune. După durerile de cap provocate de închinările (prea) dese ale paharelor din noaptea de revelion și din ziua de Sfîntul Vasile și izbăvitoarea ciorbă de potroace, acum simțim că ne cam apucă greața numai gîndindu-ne la ce va să urmeze după aceste cîteva zile lipsite de superproducțiile partenerilor și rivalilor politici autrohtoni. Dar sărbătorile au trecut, aderarea s-a făcut și nu mai avem decît a-i culege roadele dulci-amare, urmînd îndemnurile cîrmaciului: să trăiți bine! Cei care putem, desigur. Dar cu toții să cîntăm, într-un glas, Odă Bucuriei! La noul și la mulți ani!e pentru… mai tîrziu. Dopurile sticlelor de șampanie „moca” desfundate au poc

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!