„chi3” „Chinezoaicele au la dispoziție mîncărurile specifice”

„chi2” „Muncă pe acorduri de muzică chinezească”
„chi1” „Sorin Nicolescu, vorbind despre exoticele sale salariate”

Incursiune în intimitatea chinezoaicelor de la Bacău

Viața în Chinatown

• mai-marii de la Wear Company s-au hotărît să rupă tăcerea cu privire la salariații străini aduși să muncească încă din luna iulie a acestui an n salariatele asiatice ale firmei Wear Company au condiții de invidiat ca și cazare, masă, muncă sau salarizare n numărul lor ar putea ajunge la 1.000, în cel mult un an n muncitoarele aduse tocmai din China ies rar în oraș, din cauza prudenței sau a atitudinii nu prea prietenoase manifestate de localnici, dedicîndu-și timpul liber muzicii și sportului n ele și-au creat în interiorul „fabricii-dormitor” o atmosferă cît mai apropiată de cea de acasă

Sediul societății băcăuane de confecții Wear Company pare să fi devenit un adevărat rai al chinezoaicelor. în „fabrica-dormitor” lucrează în acest moment 175 din cele 1.000 de salariate asiatice pe care conducerea firmei intenționează să le încadreze în cel mult un an. Confecționerele aduse de peste mări și țări par să se simtă bine în România, mai ales că se bucură de condiții de invidiat față de suratele rămase în China și chiar față de multe românce: masa și cazarea gratuite și la standarde occidentale, mediu de lucru corespunzător și salarii de 300 de dolari pe lună. Prudente sau speriate de atitudinea nu foarte prietenoasă a băștinașilor, străinele ies rar în oraș, dedicîndu-și timpul liber dansului sau sportului. Ele și-au creat în unitate o atmosferă cît mai apropiată de cea de acasă, cu mîncare tradițională sau televiziune în limba lor.

Incursiune în «Mica Chină»

Mai-marii de la Wear Company s-au hotărît să rupă tăcerea cu privire la salariații străini aduși să muncească în fabrica de la periferia sudică a municipiului încă din luna iulie a acestui an. După ce misterul chinezoaicelor stîrnise în oraș tot soiul de idei, zvonuri sau curiozități, directorul Sorin Nicolescu ne-a permis, ieri dimineață, accesul dincolo de porțile încuiate cu lacăte și păzite de agenți de intervenție rapidă în fața cărora așteptasem zadarnic adeseori în ultima vreme.
„Ideea de a lucra cu muncitori din străinătate a apărut acum patru ani, cînd salariații români au plecat cu toții și a trebuit să închidem un timp fabrica. Am încercat să aducem alții, însă am constatat că românii nu mai doresc să lucreze în domeniu. Cu ajutorul celor de la Sonoma și prin intermediul unei firme de recrutare din China, am adus, astă-vară, primii 100 de salariați asiatici din totalul de 1.000 pe care intenționăm să-l avem în vara anului viitor”, a explicat directorul. Conform spuselor lui, unitatea are la ora actuală 248 de salariați, toți asiatici, dintre care lucrează efectiv 175.
Majoritatea salariaților chinezi de la Wear Company sînt femei. Excepție fac cei trei bucătari și electricianul. Cea mai mică dintre chinezoaice are numai 19 ani, iar cea mai în vîrstă a împlinit 46. „în general, sînt tinere, între 20 și 25 de ani. Nu au o problemă cu fabricile-dormitor, așa sînt organizate aceste unități și în țara lor. Nu-i mare diferență între ele și românce, doar că româncele au cea mai multe obligații aici, avînd familii și diverse obligații în afara serviciului. în afară de mîncare și cazare gratuite și în condiții foarte bune, le asigurăm salarii de 300 de dolari pe lună, incomparabile cu salariile din China, de circa 180 de dolari, din care-și plătesc uneori și masa și cazarea. Contractul cadru pentru ele este de trei ani, cu posibilitatea de prelungire pe încă trei, iar contractul individual de muncă a fost încheiat pe un an”, a mai spus Sorin Nicolescu.

Ostilitatea băcăuanilor

Chinezoaicele trăiesc și muncesc într-un complex de clădiri amenajat după norme occidentale, dar care cîndva funcționa ca depozit pentru porumb. în afară de hale de producție și birouri, unitatea este dotată cu spații de dormit și mîncat, cu toalete, băi și sală de sport. în halele de producție, similare cu ale altor fabrici locale de profil, se aude tot timpul muzică în surdină, chinezească sau europeană. Dormitoarele sînt amenajate într-o hală încălzită de radiatoare de mare putere. Compartimentele destinate somnului nu au tavan și asigură cazarea a cîte șase femei, în paturi supraetajate. Sale de mese seamănă cu o cantină școlară, iar atmosfera creată de tinerele zgomotoase aduce cu cea dintr-un campus universitar. „Mănîncă orez, legume și carne, toate preparate după rețete tradiționale de bucătarii chinezi. în oraș ies destul de rar. Poate că le plictisește Bacăul, poate că sînt mai prudente din cauză că se află la atîția kilometri de casă, poate că le-a descurajat atitudinea băcăuanilor. Mi s-au plîns cîteva pe la început că localnicii s-au purtat ostil și că le-au arătat «unele părți intime». Pe de altă parte, din cauza culturii din care vin sînt firi neîncrezătoare, ce se apropie cu greu de persoane necunoscute”, a precizat Nicolescu. Tot de la el am aflat că asiaticele își petrec timpul liber jucînd tenis de masă în sala de sport, dansînd în cadrul unei discoteci improvizate în același loc sau ieșind să cumpere „prostioare” de la magazinul Metro. Banii mai toți îi trimit acasă, la famiile cu care țin legătura prin telefon. Sînt mai toate de religie budistă, nu fumează și beau aproape numai ceai. Ar fi vrut să folosească la masă bețișoarele tradiționale, acestea au fost însă interzise de Autoritatea de Sănătate Publică (ASP) Bacău „din motive de igienă”. întind rufele la uscat pe gardurile unității, spre exasperarea directorului. Nu știu aproape deloc engleză, și fiindcă translatorul nu se afla pentru moment în fabrică, ne-am înțeles cu ele prin gesturi de salut și zîmbete calde. Un singur „element” pare să lipsească lucrătoarelor de la Wear Company, pentru ca micul rai să fie complet, unul despre care nu am îndrăznit să întrebăm: bărbații. (Alin LEANCĂ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!