Chinezi croiți pe Bacău

Claudiu BOANGIU

La sfîrșitul perioadei comuniste, Bacăul avea o tradiție îndelungată și se bucura de recunoaștere internațională în domeniul confecțiilor de îmbrăcăminte. Se producea, se exporta, salariile angajaților erau destul de bune. Dar… De mulți, foarte mulți ani, cererea de confecționeri-îmbrăcăminte de pe piața băcăuană a forței de muncă întrece cu foarte mult oferta de personal calificat sau dornic să activeze în domeniu. în anii care au urmat revoluției, meseriașii din confecții s-au împuținat. Au ales calea străinătății sau au preferat recalificarea, reorientarea profesională. Există un paradox, care justifică, însă, dispariția confecționerilor de îmbrăcăminte. Apariția lohn-ului a dus și la înființarea unei mulțimi de firme și firmulițe care produceau, în special, pentru export. Deși ajunseseră la mare căutare, lucrătoarele din confecții (pentru că se știe că numărul femeilor e semnificativ în branșă) au fost, într-un covîrșitor număr de cazuri, foarte prost plătie sau înșelate de patroni. Fie munceau la negru, cu riscul de multe ori evidențiat de a nu primi banii pentru care se înțeleseseră, fie aveau contracte de muncă în care erau prevăzute o mulțime de obligații, „(re)compensate” cu un salariu de mizerie. Unde mai pui că, în cazul în care existau comenzi urgente, al căror termen trebuia musai respectat, clăcașele stăteau peste program, cu speranța că va exista „cineva” care să își amintească să le pătească orele prestate peste „program”. încovoiate peste mesele de lucru, cele mai multe dintre ele cu fundul bătătorit de scaun, făceau, ceas după ceas, zi după zi, luni la rînd, una și aceeași operațiune din întregul procesului de producție. E ușor de dedus consumul fizic și psihic existent pe fondul rutinei. A nu se uita că, în majoritatea firmelor de confecții, acolo unde patronilor le jucau prin fața ochilor doar zerourile din coada profitului, nu existau nici cele mai infime condiții de sănătate și securitate la locul de muncă. Acestea sînt, în mare, cauzele care au dus la „volatilizarea” confecționerilor de îmbrăcăminte autohtoni.

Tot paradoxal, există patroni dispuși, abia acum, să plătească mult mai scump pentru forța de muncă adusă din import. Și nu de oriunde, ci taman din China. Nu mă interesează politica firmei în cauză și poate nici nu s-a numărat printre cele care au „ras” confecționerele din Bacău. Dar, conform legii, lucrătorii străini trebuie să aibă asigurat un salariu mediu pe economie, și nu cel minim, cum era cel al mai ieftinilor români. Evident, trebuie asigurată și cazarea, iar pînă acolo trebuie perfectate și o mulțime de formalități impuse de legi. însumate, cele de mai sus demonstrează, fără dubii, că-i mai costisitor ce se întîmplă acum.
Există informația că s-a format un „pod”, pe care urmează ca spre Bacău să afluească în jur de două mii de chinezi. Autoritățile susțin că toți vor fi încadrați în industria ușoară, pe posturi de confecționeri de îmbrăcăminte. Mai nou, sînt și patroni din construcții care au căutat șantieriști „în străinătate”, la vecinii din Republica Moldova. Care s-au dovedit a fi prea scumpi. Domeniul construcțiilor e unul aflat în expansiune. Școala noastră nu dă meseriași, pentru că programa impune multă teorie și prea puțină practică. Patronii nu au timp de pierdut cu formarea foștilor elevi, ei au nevoie de meșteri. Iar China e dispusă oricînd să ofere o mînă de… lucru relativ ieftină. Așa că asistăm, probabil, la sosirea primului eșalon al celor ce vor deveni locuitorii viitorului „cartier chinezesc”. Se „croiește” o nouă etapă în istoria Bacăului. brăcăminte. Mai nou, sînt și patroni din construcții care au căutat șantieriști

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!