Cînd toți pleacă, noi vrem să intrăm

Florin CRĂCIUN

Așteptat cu sufletul la gură de întreaga comunitate a UE, votul celor cîtorva zeci de milioane de francezi și olandezi a fost unul negativ. Constituția Europeană a fost respinsă! Optînd pentru calea referendumului, nu pentru cea parlamentară, francezii și olandezii nu au votat Tratatul Constituțional European. Așadar, Germania a spus DA! Franța, unul dintre inițiatorii de fapt ai cooperării europene, a optat pentru NU! La fel și Olanda. Țara cu o rată a șomajului în creștere, cu cetățeni neinformați în bună parte, influențați de reținerea și de teama înrădăcinate în mintea colectivă că românii, de pildă, ar putea, în viitor, să muncească în țara lor pe bani puțini, a spus un NU hotărît Constituției Europene.
Deși știe că semnarea Tratatului de aderare nu-i ultimul pas, ci ratificarea lui, președintele Traian Băsescu, ca de obicei, este optimist. El nu consideră că trebuie să ne îngrijorăm, iar după el rezultatul trebuie sa fie privit cu relaxare și răceală. Numai că dincolo de „răceala” și „relaxarea” la care face referire domnul Basescu, cerînd românilor să privească votul francez și olandez „ca pe o noțiune de etapă”, adevărul trebuie privit în față. Casa Albă a Comunității Europene se află în pericol, dacă ea nu va fi gîndită într-o nouă perspectivă. Care vor fi consecințele politice? Urmează „linia prăpastiei” și „căderea în gol”? Urmările negative sînt multiple. O primă consecință economică este tocmai scăderea alarmantă a cursului monedei Euro. Cu toate ca există garanții că UE poate funcționa pe baza Tratatului anterior de la Nisa, atîta timp cît renegocierile asupra textului sînt puțin probabile, blocarea Tratatului Constituțional ar putea avea efecte directe asupra accederii, în continuare, a țărilor din Est în UE. Orice întîrziere înseamnă o pierdere pentru statele care așteaptă la poarta ei. De acest vot depinde și posibila aderare a României in UE, la 1 ianuarie 2007, sau o amînare a ei cu un an.
De fapt, nu doar votul francez sau olandez ne defavorizează. Nu o dată, Germania a cerut suspendarea planurilor de aderare a României la UE. Pornirea potrivnică, pe față, a Germaniei, și-ar afla explicația și prin cauzele interne ale României. Neîmplinirile din justiție și din administrație, corupția, mafia, sînt doar cîteva dintre acestea. Nici nesiguranța dovedită de guvernarea Tăriceanu nu prea oferă garanții străinătății. O guvernare fragilă, luată drept slăbiciune a acestui guvern, mult trîmbițatele alegeri anticipate, toate creează numai neîncredere.

La București, umbrelele se deschid cînd plouă la Paris, Berlin, Roma, Washington, Madrid… Nu-i nici un secret că procesul de aderare a celor două țări (România și Bulgaria) este repus în discuție de unele membre mai vechi ale UE. Tocmai cînd credeam, mai mult ca oricînd, că ambiția bețelor vîrîte în roate este doar o specialitate nemțească, noi, românii, constatăm, cu stupoare, că și sora noastră latină ne întoarce spatele. Nostalgici, italienii tînjesc și ei după modul de viață anterior. Constatăm, oarecum cu stupoare, că dorim să intrăm în UE tocmai cînd unele țări membre pun în cumpănă chiar existența ei. Adică, mai altfel spus, batem la porțile UE tocmai cînd, după unele opinii, aceasta începe să se dezmembreze! teama înrădăcinate

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!