Cît este de eficient învățatul noaptea?

Cine nu a spus cel puțin o dată în viață că s-a săturat de școală, înseamnă că a cam trecut degeaba prin liceu. Să fii elev este una din cele mai detestate îndeletniciri în timpul școlii și cea mai rîvnită amintire la sfîrșit, cînd dai de greu. Știm cu toții că aceasta implică o mulțime de sacrificii: în primii ani sacrifici temele, orele de curs pentru o plimbare cu prietenii, pentru un film bun sau, pur și simplu, pentru cîteva ore de somn. Spre final însă, ajungi, în mod paradoxal, să sacrifici distracția ca să ai suficient timp să înveți.

Sînt sigură că nimeni nu agrează trezitul dimineața și interminabilele ore de curs. După o zi de școală nu-i mai arde nimănui de învățat, dar din păcate nici nu poți ignora pe deplin pregătirile pentru a doua zi, dacă nu vrei să fii declarat plopistul zilei. Așa că pentru regenerare aplici tratamentul clasic – pilulă de somn (Atenție, însă, nu prea mult că ai șanse să te trezești a doau zi!). Dacă ești un bun organizator, s-ar putea să-ți rămînă timp și pentru distracție, dar mai sigur este că vei sacrifica, ca de obicei, cîteva teme. Așa se face că ajungem să ne omorîm nopțile încercînd să descifrăm cine știe ce teoreme . Mă întreb însă cît este de eficient învățatul noaptea? Există două posibilități: fie să rămîi șocat de puterea de concentrare cu care ai fost înzestrat de la mama natură, fie să-ți blestemi neuronii că nu fac eforturi să te ajute cînd ai nevoie.

Din curiozitate am supus la interogatoriu cîțiva adolescenți. Sorina Barbu mi-a spus că „încerc să învăț ziua. Seara nu prea dau randament, pentru că sînt prea obosită. Chiar dacă mă odihnesc după-amiaza, tot nu pot compensa o noapte pierdută.” Alții, chiar dacă se încumetă să pună mîna pe o carte, în mod sigur nu face parte din temele pe a doua zi. „De regulă nu stau mai tîrziu de miezul nopții să învăț. Singura excepție o fac pentru a citi o carte bună”, ne-a declarat Marius Surdu. Nu e de neglijat nici ultima categorie care, indiferent de temele pe care le au, nu fac nici un compromis. (Roxana POPA)