Ciuperca democrației românești

Ștefan RADU

Mă număr printre cei care se tem să cumpere ciuperci de la tarabele din piață. Oricît s-ar lăuda țăranul precupeț că este specialist în recunoașterea mînătărcilor și ghebelor, prefer să achiziționez conservele chinezești sau – de cele mai multe ori – ciupercile de crescătorie. Mi se par mai sigure, chiar dacă nu au savoarea naturală, de pădure, gustul de sălbăticie absolută. Nu mai cred în „moralitatea” naturii, în corectitudinea mediului înconjurător. Cîtă vreme respirăm noxe, infestăm solul cu fel de fel de substanțe chimice și la cîte exemple de anomalii genetice există, ciupercile naturale au devenit, prin mutații succesive sau încrucișări ciudate, un real pericol pentru sănătatea iubitorilor de hrană ecologică.
Ceva similar se petrece și cu noțiunea sfîntă numită democrație. în aproape trei milenii de evoluție, principiul elen al „puterii poporului” (depinde ce numim „popor”, pentru că nu toți indivizii din cetate aveau un cuvînt de spus în luarea deciziilor comune…) a căpătat dimensiuni diferite de cele originare. Responsabilitatea s-a atenuat, lăsînd locul liber pentru extinderea drepturilor individuale. „Puterea poporului” tinde să devină „puterea omului din popor”, ceea ce este cu totul altceva. Avem de-a face cu un proces de accentuare a entropiei sistemului (tendință naturală după cum ne învață fizica). Libertatea naturală a individului, dusă la stadiul de principiu suprem, accentuează haosul „ecologic”, adversar al oricărei forme de regularizare. Nesupusă controlului (oricît de „soft”…), democrația naturală (pe care avem tendința să o divinizăm la acest început de mileniu) tinde să suporte mutații genetice periculoase și „încrucișări” păguboase. Devine mediul prielnic pentru a-și manifesta drepturile toți escrocii și tîlharii. „Frățiile” unor infractori ajunși lideri în mediile politice sau economice asigură protecția pentru cei care au transformat democrația originară în pavăză pentru jafurile personale. Nu ai voie să-l urmărești pe un asemenea infractor (pentru că lui îi aparține „puterea omului din popor”…), să-l controlezi, să-i limitezi aria de acțiune înainte de a avea toate probele că este un pericol social. De obicei, cînd ai obținut aceste date, ele nu mai contează pentru că legi noi, democratice, le anulează sau sistemul în sine a fost modelat după chipul lor. Democrația – în definiția ei primordială – este astfel pervertită. Ea se transformă într-un hrib frumos, mare și gustos, însă peste măsură de toxic pentru organismul social.
Problema este că în politică nu ai opțiune, nu poți merge la supermarket și să alegi „ciuperca de crescătorie”, verificată și garantată calitativ. Nici nu știu dacă se mai produce pe undeva ca să putem a o importa în caz de nevoie… „Ciuperca domesticită” a devenit o noțiune interzisă, considerîndu-se că avem obligația să ne asumăm riscurile unei democrații sălbatice, plină de savoare, dar și de riscuri mortale. „âmperecheată” cu demagogia, corupția la nivel înalt, incompetența și lăcomia unor ariviști nehaliți care s-au trezit – prin vot democratic! – în fruntea bucatelor, democrația românească a ajuns într-un stadiu periculos pentru a mai fi ingurgitată de poporul care cîndva – nu doar în Grecia antică – a deținut puterea. Poate doar ingineria genetică să mai aibă vreo soluție… Cu răbdare, cei pricepuți ar trebui să elimine din codul genetic al ciupercii mutante elementele negative, cele care provoacă anomaliile din societatea în care trăim. Revenirea la savoarea naturală a democrației adevărate presupune un drum lung și aproape imposibil de parcurs într-o singură generație. însă este de neevitat… Altfel, vom fi nevoiți să scoatem din meniul zilnic ciuperca… Helvetica-R

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!