Civilizația imaginii – capcană sau beneficiu?

Captivi în lumea virtuală

Acele vremuri cînd puteam să ne relaxăm citind o carte se pare că încep să ne părăsească încetul cu încetul. Nu ni se mai pare nimic distractiv și nou în a descoperi magia lumii unei povești de Andersen și începem să ne ocupăm doar de calculator și Internet. Lista de opțiuni pe care le avem pentru a ne petrece timpul liber se reduce substanțial de la o zi la alta, căci nu ne mai detașăm de tehnologie. Copii de patru-cinci ani învața să lucreze la calculator, învață să se închidă din ce în ce mai mult în sine, asta din cauza lumii care li se prezintă și induce în fața monitorului.
Viața virtuală pe care o puteam vedea pînă acum doar în filme se instalează încet, încet, nu chiar pe nesimțite, căci procesul a început demult, dar acum se agravează. Nu mai este de ajuns să știm, trebuie să știm cît mai multe și cît mai repede, altfel informația se pierde și tot așa pierdem și noi bani și timp. Avizi de inedit și nou, ne lăsăm absorbiți de o lume a imagini, întrucît nu mai citim ziarele, ne uităm la știri, nu mai scriem scrisori, avem e-mailuri, nu mai citim, avem filme… Această tendință este din punctul meu de vedere îngrijorătoare, pentru că sîntem învățați să nu mai gîndim, și doar așteptăm să vedem lumea care ni se induce printr-un ecran de sticlă. Sîntem într-o măsură mai mică sau mai mare „brainwashed”, adică ni se spală creierele, după bunul plac al unor oameni ce difuzează acea cantitate imensă de informații, lăsînd atît de multe să se vadă, încît omul nu mai știe ce să aleagă și zice după cum zice acel post de televiziune, chiar dacă la început nu era de acord cu politica dusă de acesta.
Ceea ce e mai rău e că gîndindu-ne în urmă cu ceva ani, părea de necrezut și neconceput să se ajungă la situația actuală. Perioada cînd omul putea să alegă, între un film și o carte și omul alegea cartea, adică se instala într-un fotoliu comod și își îmbunătățea atît vocabularul, cît și imaginația, este de mult apusă. încetul cu încetul, civilizația cuvîntului trece pe lîngă noi, și civilizația imaginii, imaginii impuse, este stăpînă absolută. Cu alte cuvinte, trebuie să începem să ne gîndim și la noi, ca oameni cu suflete, și să încercăm să ne regăsim spiritualitatea. (Flavia IRIMIA)lm și o carte și omul alegea cartea, adică se inst

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!