Clipa istorică

Uniți în cuget și simțire

* 24 ianuarie: spre mărirea patriei, spre fericirea românilor

Moment înălțător din istoria neamului: dealurile Mitropoliei și Filaretului, din București, sînt acoperite de o mulțime imensă. După unii, ar fi cam 25.000 de oameni; după alții, chiar 50.000! Toți așteaptă cu sufletul la gură ca la Adunare să se voteze Unirea Principatelor! Era, însă, „o mulțime de rară luciditate și bun simț”. E sîmbătă, 24 ianuarie 1859, orele 17. Deși e în plină iarnă, nu se zărește nici un petic de zăpadă. Ba, dimpotrivă, se adună nori gata de ploaie. Se ține o ședință secretă. Durează cam o oră și jumătate. Vasile Boerescu e sigur de votul unioniștilor. Emoționat, ștergîndu-și transpirația care-i acoperea fruntea, amintește deputaților:
– A ne uni asupra principiului unirii este a ne uni asupra persoanei ce reprezintă acest principiu. Astă persoană este Alexandru Ioan Cuza, domnul Moldovei! Să ne unim asupra acestui nume și posteritatea ne va binecuvînta, țara ne va întinde mîinile și conștiința noastră va fi împăcată că ne-am împlinit o dorință sfîntă!
Toți deputații „râd bucuroși”, „își strâng mâinele”. Consulul Eder, ostil unirii, rămîne mut de uimire la entuziasmul deputaților. Notează, oftînd: „Deodată apărură deputații, unii vărsând lacrimi, alții, cărora nu le era dat să-și exprime emoția prin lacrimi, căutau să arate prin gesturi că erau puternic mișcați. Cădeau unii în brațele altora, plângesu în suspine, toate dezbinările păreau uitate”.
Se constituie Biroul Adunării și comisiile de validare. Imediat se trece la votul propriu-zis. într-o tăcere adîncă, încordată, „sunt citite biletele”. Cineva privește pe fereastră și vede că „plouă subțirel”. Se aude: „Alexandru Ioan Cuza, Alex Cuza, Alexandru Domnul Moldovei, Alecu Cuza, Colonelul Cuza… cu mențiunile „Spre mărirea patriei”,”Spre fericirea românilor”. Se termină de citit și ultimul vot: Alexandru Ioan Cuza! Atunci, ca la un semn, toți se ridicară în picioare. Se strigă „uraaa”, „se aplaudă torențial”, se strigă din toate puterile: Să trăiască Unirea! Să trăiască Alexandru Ioan Cuza! Să trăiască puterile suzerane și garante!”
Se face ora șase și jumătate seara. Un ofițer aleargă la poartă ordonînd: Lăsați poporul să intre! N.T. Orășanu deschide fereastra largă și, răgușit, abia putu să strige: Am triumfat, fraților! Din toate piepturile se aude un ura detunător. Clopotele de la toate bisericile bat îndelung. Oamenii, apoi, se prind în „Hora Unirii”. Unii plîng de bucurie, se îmbrățișează. Sosesc două trăsuri pline cu torțe. Se aprind „luminând feeric în noapte”. Sosec orchestrele militare. Lumea e „într-o veselie molipsitoare, dezlănțuită, jucând și dansând”. „Se aruncau unii în brațele altora”.
Un vis al românilor se îndeplinise: „Unirea Principatelor”! (Selecție și adaptare de Eugen ȘENDREA)șit, abia putu să strige: Am triumfat, fraților! Din toate

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!