Comăneștiul sub teroarea apelor

Comăneștiul este un oraș asediat de lipsa apei, a curentului, a gazelor, asediat de mîlul de un metru dintre blocuri, asediat de Trotușul care încă mai păstrează ceva din furia de la începutul săptămînii, chiar dacă a scăzut considerabil. Dar, mai ales, este un oraș care trăiește sub asediul groazei în fața ploii torențiale, așa cum s-a întîmplat și ieri.
A început să plouă pe la cinci dimineața și părea că nu se mai oprește. „Ce o să se mai întîmple? Ce ne mai așteaptă?”, întrebau oamenii la tot pasul, privind îngrijorați spre norii negri de pe coamele munților. Și mai multă îngrijorare a produs însă tot rîul Trotuș, care acum și-a schimbat albia și curge amenințător pe sub casele pe care deja le-a rupt în două sau le-a înghițit cu totul. însă la podul de la Șupani, Trotușul are de gînd să dea din nou lovitura, și poate una decisivă pentru a înfrînge orașul. Acolo, apele se răzgîndesc și își mută brusc furia spre malul celălalt. L-au lovit zile în șir, iar acum au reușit să smulgă plăcile de protecție ale digului în spatele căruia se ascunde, temător, tot orașul. Și nu orice plăci, ci ditamai betoanele de trei pe trei metri, groase de 20 de centimetri, pe care le-au mutat și sfîrtecat ca pe niște simple cartonașe. Plouă neîncetat, iar la podul Șupani s-au adunat o mulțime de responsabili ai orașului. „A căzut protecția digului și acum este în pericol tot orașul. Dacă mai plouă mult și Trotușul nu scade, va săpa în mal pînă va intra la blocuri”, ne spune primarul Viorel Miron. Scoatem greu cuvintele de la el, pentru că mai mult vorbește la cele două telefoane mobile. Caută utilaje grele ca să îndrepte albia, astfel încît rîul să nu mai sape în dig. Nu trec mai mult de două ore, iar dinspre Bacău încep să curgă trailere încărcate cu excavatoare și buldozere. De fapt, trebuie înlăturat din albie tot ce a adus Trotușul marți și miercuri, cînd a fost cel mai furios: copaci, cu tot cu rădăcini, tot felul de resturi, de la case, de la grajduri, cotețe, dar mai ales un munte de bolovani cît pietrele de moară, care blochează cursul obișnuit al apei. Tot primarul dă ordin să fie aduse de la Moinești cîteva sute de pîini, conserve și apă pentru cele cîteva sute de persoane sinistrate, și care stau acum pe la prieteni, prin poduri sau pe la școli.
Șeful Poliției din Comănești, ud pînă la piele, patrulează de colo-colo pe pod și pe maluri. „De luni sîntem în alertă și am evacuat 600 de persoane. Doi ofițeri de poliție au salvat două persoane, la Șupani. Sperăm să se îndrepte vremea, fiindcă altfel vom avea probleme mari”, spune comisarul Mircea Chiriac. Veștile sînt însă destul de bune: la Palanca a ieșit soarele, așa că rîul nu mai are cu ce să își hrănească furia. Pe de altă parte, se aude însă că ploile încep din nou săptămîna viitoare.

Militarii muncesc, civilii se tînguiesc

Blocurile de lîngă podul mare al Comăneștiului răsar efectiv din mîl gros de un metru. Ca printr-o zăpadă mare, dar neagră și aproape pietrificată, militarii sapă căi de acces spre intrările în blocuri. Pe aici, Trotușul a trecut cu toată furia și a lăsat în urmă mizerie cît pentru o viață. Curios, dar numai militarii dau la lopată, în timp ce locatarii stau și privesc de la geamuri. Vreo cîțiva se află totuși pe afară, femeile spală de noroi treptele blocurilor, în timp ce bărbații se lamentează că nu îi ajută nimeni cu un camion. Cuiul lui Pepelea este locul unde va fi depozitat noroiul după ce va fi scos, dar nimeni nu pune mîna să îl scoată, în afara militarilor. „Lucrăm non-stop, în schimburi. Sîntem cazați la o școală, încă de luni, și vom rămîne atît cît este nevoie”, ne spune locotenentul Bogdan Popa, de la UM 01602 Bacău, care dă la lopată umăr la umăr cu soldații din subordine.
La blocuri, singura urmă de civilizație este curentul electric. Cel mai greu pare de suportat lipsa apei potabile. Cum ieri a ploua torențial, aproape toți locatarii au ieșit cu găleți și butoaie ca să adune apa de la scurgerile streșinilor. Unii spun că o fierb și o beau, alții spun că o folosesc doar la toaletă. Unii își permit apă minerală, alții merg cîțiva kilometri pînă la cele mai apropiate izvoare. O problemă mare este nămolul din beciurile blocurilor, gros pe alocuri de un stat de om. „Este un adevărat focar de infecție. Ar trebui să vină cineva cu vaccinuri, cu dezinfectant, să rezolvăm cumva, pentru că vor apărea țînțarii și viermii de tot felul și sîntem în mare pericol de îmbolnăvire”, ne spune un cadru medical. Doi tineri, un el și o ea, cară din beci, cu gălețile, noroiul urît mirositor și îl aruncă afară.
în piața din Comănești, situația grea prin care trece orașul a fost speculată prompt: roșiile și-au dublat prețul de la începutul săptămînii, castraveții au sărit de la 1,5 la 2 lei, iar carofii de la 0,8 la 1 leu.
O imagine impresionantă este stadionul din Comănești, transformat în heliport, dar mai ales într-un uriaș depozit de ajutoare pentru sinistrați. Munți întregi de baxuri de apă minerală și ulei, precum și containere cu pîine, așteaptă să fie încărcate de jandarmi în elicoptere și duse spre zonele izolate de pe Vale. Din păcate, aveam să constatăm în multe locuri că efortul acesta nu a fost primit cu prea mare bucurie. „Nu am fost ajutați cu nimic. Decît cu niște apă, conserve și pîine. Să ne dea bani”, au spus mulți năpăstuiți de ape.

S-a refăcut drumul la Ciobănuș

Pornim spre Ciobănuș, locul unde și drumul și calea ferată au fost înfrînte de un fir de apă turbulent. Mașini din diverse județe sînt blocate de patru zile și așteaptă să se repare drumul. Cetățenii s-au cazat prin casele care au scăpat de dezastru. Valea vuiește de elicopterele care duc ajutoare, dar și de utilajele care refac drumul. Ieri seara, acesta urma să fie reparat măcar atît cît să permită mașinilor să treacă. Asta înseamnă un flux sporit de ajutoare. Apoi, utilajele urmau să plece spre Beleghet, al doilea loc unde drumul s-a rupt. Alături, calea ferată atîrnă ireal, parcă printre copaci.

„Am înfipt cuțite în pămînt”

La cei 79 de ani ai săi, Ruxanda Olaru credea că le-a văzut pe
toate. Era stabilită de 65 de ani la Ciobănuș, loc pitoresc, între munți, cu aer curat, cu un pîrîu în apropiere, cu multă liniște. Totul s-a spulberat brutal marți seara, cînd bătrîna a trăit cea mai mare spaimă a sa. „Ploua neîntrerupt de mai mult de o zi. Am înfipt cuțitele în pămînt să se oprească, dar degeaba. Pe la opt seara s-a auzit vuiet mare de peste calea ferată. Nu am știut ce este, dar deodată a bufnit apa, cu bolovani, cu copaci. Prima oară a bufnit într-o cameră. A intrat pe ușă și a ieșit prin perete. A luat toată
grădina și a acoperit-o cu bolvani. Apoi a venit în partea astalaltă a
casei și a intrat în toate camerele. Și tot venea, și tot venea, de îmi
ajunsese apa la piept și am crezut că nu mai scap. Bărbatul meu e
bolnav la pat, în cealaltă casă, și s-a speriat tare și el, de trebuie să
îl duc la spital. Am văzut cum se tot adună mîlul adus de ape, mi-a
luat și mașina de cusut. Iar cînd am crezut că nu mai scap, au venit
prin apa aia mare pompierii. M-au luat de mîini și m-au tras. Au
venit și alți oameni din sat și au reușit să mă scoată la deal”, spune
bătrîna. Casa Ruxandei Olaru pare desprinsă dintr-un coșmar. Toate încăperile sînt pline cu mîl de peste jumătate de metru înălțime. Răsturnate, tăvălite, murdare, de nerecunoscut, stau
mobilele, mașina de cusut, mașina de splat Albalux, patul, scaunele, perdelele, poze, cutii cu mărunțișuri. Nimic nu a scăpat.
Lîngă casa Ruxandei Olaru se cască acum hăul lăsat în urmă de
pîrîul idilic lîngă care își făcuse casă împreună cu bărbatul ei, acum
65 de ani. Același pîrîu care, exact lîngă casa bătrînei, a rupt
șoseaua și a izolat de lume întreaga Vale a Trotușului.

Pompieri blocați de patru zile

Pompierii Grupului din Bacău au fost mobilizați și trimiși pe Valea
Trotușului încă de luni, cînd începuseră ploile. Nu au avut foarte
mult de lucru în ziua aceea și nici prin cap nu le-a trecut ce avea să
urmeze. De fapt, nici dacă cineva ar fi știut că sus, în munți, norii s-
au rupt și au dat drumul la vale potopului, tot nu ar fi fost nimic de
făcut. Nici măcar pompierii nu s-ar fi putut opune. Forța pîraielor
transformate în torenți a ras totul în cale, chiar și șoseaua dinspre
Comănești la Miercurea Ciuc, sub care a săpat cinci metri. Casele
au fost îngropate în grohotiș amestecat cu trunchiuri, iar multe nici
măcar nu au rezistat. Localnicii care nu au vrut să își părăsească
locuințele au avut însă mare noroc de pompieri. Ei înșiși au fost
blocați de ruperea drumului, fiindcă înaintarea spre Comănești cu
mașinile, inclusiv cu utilajul de descarcerare, nu a mai fost posibilă.
Poate că a fost mai bine așa, fiindcă din primele clipe ale
dezastrului pompierii s-au aruncat efectiv în vîltoare și au salvat,
doar la Ciobănuș, cel puțin zece persoane care nu păreau să mai
aibă șanse. Pompierii nu vorbesc prea mult despre faptele lor.
Blocați și acum pe șoseaua frîntă, dar ceva mai liniștiți, stau în
mașini și așteaptă ca drumul să fie refăcut, ca să poată pleca, după
patru zile. Unul dintre ei este îngrijorat că drumul spre Onești, unde
locuiește, este încă blocat dinspre Comănești. Colegul său din
Bacău este mai relaxat, mușcă dintr-un ou fiert primit de la localnici.
„Am ajutat cît s-a putut. A fost prăpăd. Am salvat și oameni, dar și
bunurile lor. Acum trebuie să ne întoarcem, să ducem mașina de
descarcerat la Bacău, pentru că și acolo mai este nevoie de ea”, ne
spune un pompier, care refuză să își dea numele. (Ovidiu
PAULIUC)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!