Concurență acerbă între folcloriștii băcăuani

Articolul publicat în Ziarul de Bacău, luni 19 august, privitor la soarta Ansamblului „Plaiurile Bistriței” și plecarea instrumentiștilor la „Busuiocul”, a provocat reacția celor implicați direct.

După cum se știe, din iunie 2001, Ansamblul „Busuiocul”, înființat în anul 1972 la Corbasca de Constantin Donea și Petre Vlase, a trecut de la nivelul de amatori la cel de profesioniști, fiind sprijinit financiar și material de Consiliul Județean Bacău. În formația proaspăt înființată au fost angajați nouă instrumentiști, care au activat multă vreme în incinta Casei de Cultură din Bacău, la binecunoscuta orchestră „Plaiurile Bistriței”.

Cristian Năstase, dirijorul orchestrei „Busuiocul”, care a cîntat la „Plaiurile Bistriței” din 1987, ne-a declarat că: „n-am venit aici neapărat pentru salariu, ci pentruă că sîntem instrumentiști profesioniști, nu paznici sau alte asemenea, cum mai activam la Casa de Cultură. Pe de altă parte, instituiția „Plaiurile Bistriței”a fost desființată, practic, de Mihai Iacob, în 1992. În perioada 1991-1992, ni s-a desființat contul, păstrînd doar titlul onorific. În aceste condiții, era firesc ca instrumentiștii să plece pentru a-și presta meseria ca profesioniști”.

Pînă la concerte și festivaluri, membrii orchestrei „Plaiurile Bistriței” erau nevoiți să execute și alte activități pentru a putea supraviețui. „La Casa de Cultură prestam și munci care n-aveau nimic a face cu pregătirea și menirea noastră. Vindeam fise la biliard, asiguram paza și ordinea la discotecă, etc”, a spus Cristian Năstase. „O parte din artiștii care au plecat au stat angajați pe bază de convenție, pentru sume ce nu depășeau 300.000 de lei. Mihai Iacob mi-a pus în față două variante: dacă rămîn ori îmi desface contractul de muncă, ori mă trimite în șomaj (pentru că îmi făceam studiile). Eu am ales-o pe cea de-a treia: mi-am dat demisia.”

Cît privește întoarcerea la „Plaiurile Bistriței”, Cristian Tănase a precizat că „nu mă voi ruga să mă întorc pentru că mă voi duce doar cînd domnul Iacob va ieși la pensie.”

Alt instrumentist consacrat la „Plaiurile Bistriței” încă din anii 1980, Gheorghe Pascal, prim solist naist, ne-a declarat că „în anii ’80, în perioada lui Gheorghe Sîrbu, la „Plaiurile Bistriței” era o Academie muzicală. După anii ’90 (după ce l-au alungat pe Sîrbu) totul s-a schimbat. Eram puși în alte posturi, în așa măsură că numai muzică nu se făcea. Am plecat de acolo, căutînd statul de profesionist, iar realizările artistice din ultimul an la „Busuiocul” nu se compară cu ultimii zece ani la „Plaiurile Bistriței”.

Mihai Năstase, clarinetist, ne-a povestit cum „în șase ani de angajat la „Plaiurile Bistriței” a funcționat mai mult ca mecanic și încasator la biliard și a rupt bilete la intrare la discotecă, numai meseria nu și-a putut-o face cum trebuie. „Aici, însă, sîntem profesioniști” a precizat el.

Din discuțiile purtate cu cei nouă instrumentiști care au făcut parte și din „Plaiurile Bistriței”, și activează acum la „Busuiocul”, am mai aflat că în 1994 și-au dat demisia și s-au întors în 1996, cu anumite condiții impuse de Mihai Iacob. Care au fost aceste condiții n-am aflat, însă după 1992, toate realizările din acea perioadă au fost făcute de instrumentiști pe cont propriu. „Am scos două C.D.-uri în 1997, însă ne-am dat alt nume, ansamblul folcloric „Hora”, pentru că nu ne-a susținut nimeni de la „Plaiuri”, a mai spus Cristian Năstase. (Constantin GHERASIM)