Conduita expresivă emoțională

Formularea din titlu definește ansamblul expresiilor comportamentale care fac posibilă „observarea” și „citirea” stării și dinamicii afective a unei persoane la un momentdat:

– A da ochii peste cap
– A face ochii ca de capră înecată
– A face ochii cît cepele
– A face cu (a-i rîde) mustața
– A i se face fața ca pămîntul
– A i se sui părul în vîrful capului
– A-i fugi ochii din cap
– A-i sclipi ochii
– A-i umbla picioarele ca sucala
– A-și pierde cumpătul și umbletul
– A trecut puntea cu ochii închiși și n-a văzut punga cu bani
– A umbla cu capu-n jos
– A umbla cu capu-n sus
– Cînd lelea tot zîmbește, umblă după căpătuit
– De ce nu-ți este sufletul cum îți este și fața?
– De ce te-ai nădușit, prietene? / Am vorbit cu-n nerod
– Fuge ca dracul de tămîie
– I s-au încălzit (înroșit) urechile
– I se face gura pungă
– Inima cînd se înveselește, fața înflorește
– Nici cu ochii în jos, ca cel smerit, fățarnic, ci cu ochii drept în ochi, ca să cunoști cu cine grăiești
– O căutătură dulce, / La dragoste te duce
– Ochii sunt oglinda inimii
– Ochii și sprîncenele/ Fac toate păcatele / Și leagă dragostele
– Inimă voioasă, picioare agere
– Se umflă în sprîncene ca curcanu-n pene

Spre deosebire de limbajul verbal pe care-l pot însoți sau substitui cînd mesajul este imposibil de verbalizat, expresiile fizice ale stărilor afective transmit nu atît idei, noțiuni sau concepții, cît stări de spirit și emoții – atitudini. Astfel, în cazurile în care însoțesc comunicarea verbală, expresiile emoționale dezvăluie latura atitudinal-emoțională a mesajului respectiv, sensul în care trebuie luate cuvintele și propozițiile discursului. Acesta-i și motivul pentru care în situații de disonanță între cuvintele rostite și „limbajul trupului” un ascultător avizat se va încrede, mai degrabă, în mesajul nonverbal decît în cel verbal.
Totuși, mulți cercetători preocupați de natura și efectele comunicării nonverbale arată că falsificarea totală și de lungă durată a limbajului mimicii și pantomimicii este imposibilă, întrucît la exteriorizarea unei stări afective concură, pe lîngă expresiile fizice majore, care ar putea fi simulate, și altele secundare (microgesturi, expresii emoționale latente etc.), foarte greu sau deloc controlabile. în consecință, un interlocutor perspicace le va putea recepta și va fi înclinat să nu dea crezare conținutului verbal al comunicării. O asemenea iscusință nu este, însă, o caracteristică înnăscută, ci rodul unei bogate experiențe psihosociale și emoționale dobîndită direct în varii contexte sociale, dar și mediat prin însușirea experienței livrești fixată în producțiile cunoașterii științifice și empirice. (Virgil MOCANU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!