Ștefan RADU
Un secretar de primărie comunală mi se plîngea mai alaltăieri că s-a săturat de nenumăratele simpozioane și instruiri la care trebuie să participe lună de lună. De-abia venise omul de la Predeal și se pregătea să plece la Neptun! Trecuse deja de cîteva ori pe la Durău, Suceava, Sinaia, Poiana Brașov și încă vreo două stațiuni cu renume. A intrat omul în conflict cu viceprimarul, contabila și ceilalți funcționari de la primărie pentru că pleacă numai el! „Ce să fac?! Sînt chemat doar eu, ca secretar… Simpozioanele au teme clare. Șefii îmi spun că ar fi cazul să mai meargă și alții prin stațiunile astea, dar nu se poate”. În final, omul a recunoscut că participările la asemenea activități sînt singurele lui posibilități de-a merge în concediu. Așa are posibilitatea să călătorească și să petreacă sejururi la cele mai bune hoteluri. La Gura Humorului și-a luat și copilul cu el! De fapt, au aranjat mai mulți colegi din țară să-și aducă odraslele și unii au venit cu nevestele ca să aibă cine să supravegheze „grădinița” ad-hoc. Au petrecut o săptămînă de vis în Bucovina!…
Nu aș fi dat prea mare importanță povestirilor auzite de la secretarul voiajor dacă presa centrală nu ar fi anunțat că în primele șase luni ale anului funcționarii din ministere ar fi petrecut 47 de mii de zile în străinătate! Adică, la un calcul rapid, peste 120 de ani de concediu! Sejururi bine plătite, cu diurne și servicii incluse, cu programe de protocol oficial… Putem spune că angajații statului au, cu adevărat, o vară fierbinte! Bieții oameni nu au vreme de concedii – unii dintre ei se plîng că de trei-patru ani nu au mai avut parte de odihna legală! – și se sacrifică pentru interesul național.
Mecanismul este simplu. Nici măcar nu putem spune că se cheltuiesc aiurea bani publici pentru că majoritatea acestor chermeze cvasiguvernamentale se plătesc din fonduri externe destinate pregătirii aderării României la structurile occidentale. Uniunea Europeană alocă fonduri semnificative pentru programele de instruire a funcționarilor noștri care ar trebui să devină „europeni”. În ministere, la consiliile județene, în instituțiile descentralizate ale statului s-au constituit grupuri de specialiști care au ca singură sarcină de serviciu să întocmească documentațiile programelor cu finanțare externă pentru organizarea de simpozioane, ateliere de lucru, instruiri etc. Mai întîi, experții guvernamentali merg în Vest pentru a fi instruiți. Timp de 10-15 zile audiază cursurile predate de lectorii străini, după care revin în țară și sînt unși coordonatori de programe. Sînt convocați funcționarii de pe plaiurile mioritice, împărțiți pe funcții, meserii sau afinități politice și adunați în cîte o stațiune importantă. N-am înțeles niciodată de ce o asemenea instruire pe probleme ale administrației publice trebuie să se desfășoare în cele mai scumpe și căutate stațiuni, în hoteluri de patru și cinci stele?!… De ce Bacăul, Vasluiul sau Bîrladul nu pot deveni centre regionale de instruire? Valurile mării, acum, în plin sezon, cresc acuitatea intelectuală? Sau poate există o influență benefică a ozonului din Poiana Brașov asupra neuronilor amorțiți din administrația locală și centrală? Un inginer de la Consiliul Județean îmi spunea că la ei în birou se ține o evidență strictă a deplasărilor fiecărui funcționar pentru a nu fi cineva nedreptățit. Asemenea delegații sînt considerate drept recompense pentru buna purtare. Ai parte de un sejur numai dacă nu ți-ai supărat șeful. Oamenii sînt aleși pe bază de vechime, loialitate, disciplină și – mai ales – după poziția în ierarhie. La Atena pleacă șeful, la Neptun merge adjunctul, iar la Călimănești ajunge subalternul! Există o ordine în toate! În cele patru luni de vară date de Dumnezeu românilor, fiecare își primește partea ce i se cuvine. Ciudat este că după mai bine de zece ani de voiajat pe de-a moaca, cetățeanul neinstruit nu constată nici un beneficiu din partea administrației trecute prin atîtea simpozioane și dezbateri. Șomajul stagnează, pensiile au devenit minuscule în comparație cu prețurile, gropile din asfalt sînt peticite cu același bitum de proastă calitate, cozile la ghișee sînt interminabile, doar șperțurile pentru obținerea unor documente s-au aliniat la euro. Dacă ar fi să ne luăm după astfel rezultate, 2007 – anul integrării – va veni în secolul următor. Norocul nostru este că Europa (occidentală) dorește să finalizeze programul stabilit și – cu sau fără voia noastră – vom fi aduși în Uniune așa cum suntem: voiajori prin administrație și dispuși oricînd la un sejur plătit de alții…
Lasă un răspuns