Un popor intră în circuitul istoric nu doar prin mari acte naționale, prin revoluții, prin epoci de construcție sau reforme, ci și prin multiplele lui personalități, care sintetizează în modul cel mai înălțător, mai emoționant și mai expresiv mesajul către viitor, către eternitate. Cu cît galeria acestor exponenți este mereu îmbogățită, cu atît o țară este mai cunoscută și reprezentată în lume prin însăși faptele și operele personalităților intrate în circulația mondială de valori. Ei sînt acel catalizator al înțelepciunii colective, elementul care o ridică la un nivel superior de percepție și exprimare, întruchipînd idealul de unitate națională. Ei sînt rotițele care angrenează motorul dezvoltării societății. Negarea sau ignorarea personalității frînează dezvoltarea intelectuală a individului, scăzînd valoarea lui socială, inhibîndu-l, (avo) repercursiunile făcîndu-se evidente asupra societății. Însăși societatea românească trece nu numai printr-o etapă de profundă criză economică și politică, dar și printr-o criză a personalității individului, a identității sale și a posibilităților de manifestare a acesteia, cu tendințe de acutizare, ceea ce reprezintă un real semnal de alarmă pentru viitorul națiunii. Pentru că principala condiție a definirii și afirmării personalității este această posibilitate de a se manifesta. Fără îngrădiri și opreliști. Fără a i se anihila influența benefică și fără a se supune regulilor impuse de alții. Din păcate, astfel de metode se practică și astăzi și, în cele mai multe cazuri, ușile ți se deschid, dacă cineva acolo, de sus, din sfera politicului, te iubește. Probabil că nu mai este o noutate faptul că nechemații, incapabilii, aero-purtații, cei mistuiți de invidii toxice, demagogii au o atitudine inertă și refractară față de manifestările personalităților. O conjurație a nulităților ce ține de un fenomen cu răspîndire socială alarmantă. Oriunde apare un om cinstit, capabil să facă un lucru bun sau să creeze o operă, se declanșează reacția în lanț a celor pentru care valoarea nu înseamnă un ideal uman, a făcătorilor de nimic, care se simt amenințați. Există și o cenzură, de multe ori subtilă prin care ți se resping deseori idei și opinii considerate depășite sau neconforme cu realitatea. Aceasta este o lume perversă și agresivă cu propriile ei valori, cu spiritele ei de excepție, iar declanșarea vînătorii de greșeli a ajuns o rană profundă și un blestem, fiindcă orice idee poate fi răstălmăcită, „tradusă” și transformată în contrariul ei, deoarece cu o dinamică se poate demonstra orice. Jocul de ipocrizii continuă.
În general, șansele care ți se oferă pentru a te manifesta sînt mult prea mici în raport cu eforturile întreprinse. Pentru cei îngrijorați de înmulțirea personalităților, cei care și-au modelat acest atribut distinct sînt o adevărată povară, datorită forței lor interioare și a modului prin care o impun, prin puterea de a depăși limitele normale. Aceasta este, de fapt, trăsătura care creionează, subliniază adevărata personalitate.
Diversele influențe exercitate asupra indivizilor condiționează într-o măsură covîrșitoare gradul de dezvoltare și maturizare a personalității, stimulînd sau paralizînd resursele sale interioare. Sîntem totuși încă într-o fază incipientă democrației, în care accentul este pus doar pe supremația banului obținut pe orice căi și a clientismului politic. Mai puțin pe credință și adevăr, pe apropierea între oameni, pe încurajarea afirmării și manifestării depline a personalității umane care ar pune bazele unei societăți dinamice civilizate și moderne. Pentru că trebuie învinse vechea mentalitate, perfidia, rutina, șabloanele de orice tip, mediocritatea. Ca și răceala față de inedit și intoleranță la greșeală care împing personalitățile spre conformism. Toată această operă de edificare a unei societăți noi trebuie să marcheze o profundă redeșteptare a geniilor, a spiritualității naționale, a unor explozii ale personalităților. (Romulus Dan BUSNEA)
Lasă un răspuns