CONSEMNĂRI

Casa Artei

Eugen VERMAN

Fostul meu coleg de școală și prieten apropiat, Gheorghe Velea, ar fi împlinit, în vara acesui an, frumoasa vîrstă de 70 de ani. Dar timpul nu a mai avut răbdare cu el și a plecat în eternitate cînd mai avea vreo două luni să împlinească 60 de ani. Gheorghe Velea – pe care-l reîntîlnisem în Bacău după vreo două decenii de la terminarea celor șapte clase în timpul cărora stătusem chiar în aceeași bancă, dacă nu mă înșel, a fost și a rămas Pictorul. Și mai mult decît atît: Artistul. Chiar dacă a trecut mai mult de un deceniu de la dispariția sa, eu mă „întîlnesc” tot timpul cu el prin cele două tablouri pe care mi le-a dăruit… Dar nu numai eu mă întîlnesc, în acest fel, cu el, zilnic. Mai este un om – desigur, în afara soției sale, doamna profesoară Salomia Velea – care trăiește în universul fascinant pe care l-a construit Velea și prin care el există: e domnul Frantz. Acest bărbat de 45 de ani e unul din discipolii Maestrului, dar e omul care, practic, își trăiește existența, permanent, fără ostentație, aș zice cu plecăciune și devotament, cu recunoștință și pioșenie chiar în spiritul lui Velea. Da, i-a fost elev la Liceul de Artă din Bacău și e convins și acum că „Profesorul forma artiști, nu pictori ; acesta era crezul lui”. „Gheorghe Velea – îmi mai spune domnul Frantz – a fost mentorul generației mele, era făcut pentru artă; el era mult mai fericit cu un tub de culoare și o pînză, decît cu un automobil BMW… Asta ne-a insuflat nouă, elevilor lui. Că Arta plastică e o autentică știință a cunoașterii, nu doar un domeniu al Artei, un mijloc strălucit de cercetare materială și spirituală a vieții, a Lumii…”.
Domnul Frantz îmi vorbește cu pasiune nedisimulată despre Maestru. însă despre persoana sa, ca pictor, ca om de cultură, despre talentul său în varii domenii, cele mai multe subsumate Artei, nu-mi spune nimic. Cert e că domnul Frantz e unul dintre acei concitadini extrem de modești, cu mult bun simț, care fără „surle și trîmbițe” contribuie la amplificarea vieții culturale a Cetății. Numai dacă aș aminti, aici, faptul că el e omul care a „creat” „Galeriile Velea”, că în această casă construită în anul 1918 există expoziția permanentă „Gheorghe Velea”, cuprinzînd 12 lucrări ale artistului, sau că, tot aici, au fost organizate și vernisate, din 19 iunie 2002 și pînă acum, 20 de expoziții personale de pictură, și tot ar fi un lucru extraordinar. Cel care va păși pragul vechii clădiri din strada Oituz 32 va trăi, fără îndoială, adînci momente emoționale. Minunate tablouri, dar și obiecte purtînd aura trecerii prin timpuri – cum ar fi roți de căruță, ibrice, vaze de flori, statuete din abanos ori bronz, într-un cuvînt „obiecte unice și irepetabile, care trebuiesc protejate ” – cum mi-a spus amfitrionul meu – dau o dimensiune cu totul și cu totul specială acestui minunat loc. E un univers aproape ireal, născut și oferit băcăuanilor, și nu numai lor,
de acest bărbat atît de onest și atît de dăruit Artei, care este domnul Frantz. Helvetica-R e materială și spirituală a vieții, a Lumii…”.
Domnul Frantz îmi vorbește cu pasiune nedisimulată despre Ma

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!