Conspirația tăcerii

Romulus Dan BUSNEA

Deși la acest început de an am asistat la generoase declarații de intenții clamate de politicienii lumii, anul 2006 se prefigurează a fi mult mai agitat ca precedentul. Se pare că la această dată nici unul dintre dosarele majore ale lumii nu pare să-și fi găsit portița spre o rezolvare favorabilă. Cert este că terorismul, unul din marile pericole la adresa democrației, care înglobează și răspunsul națiunilor mai slabe la hegemonia americană, rămîne deocamdată singura și, din păcate, nedorita constantă a relațiilor internaționale.
Una dintre cele mai cunoscute teorii consideră lumea de după 25 decembrie 1991 (prăbușirea Uniunii Sovietice) drept o lume unipolară după defuncta bipolaritate ce adusese stabilitatea în sistemul internațional, marcînd cea mai mare perioadă de pace a lumii contemporane, cu excepția unor mici conflicte „de încercare” a puterilor, blocate de supraputeri (SUA și URSS) înainte de a fi escaladate. Acum hegemonul absolut este SUA, singura supraputere care a cîștigat și a supraviețuit după războiul rece. Deși SUA nu era un hegemon „absolut” de tipul Romei imperiale sau al Angliei colonialiste, totuși era singura supraputere care putea determina aproape orice stat din lume să inițieze o acțiune sau să adopte o poziție folosind argumentul potrivit pentru fiecare caz în parte. O altă categorie de analiști susțin că lumea a devenit multipolară, deoarece, alături de SUA – Rusia, Uniunea Europeană, Japonia și nu în ultimul rînd China au devenit puteri demne de luat în seamă și care speră, unele, să devină iar altele să redevină imperii. Se afirmă că URSS a fost ultimul imperiu care s-a destrămat. Dar SUA? Ideologii actualei administrații a SUA în mod deschis numesc America imperiu, subînțelegînd aici puterea ei și misiunea ei mondială, deși pentru unii surpriza, rapiditatea cu care se prăvălește aparent indestructibilul imperiu trezesc sentimentul a ceva nereal. Dar în mod obiectiv aceasta este consecința stării actuale a unei Americi în continuă pierdere de imagine, prin drastica scădere de credibilitate și popularitate în rîndul comunității internaționale și al opiniei publice. Deși anumite paliere ale administrației americane sînt din ce în ce mai puțin încrezătoare în victoria finală asupra terorismului, Washingtonul se află într-o postură aproape fără ieșire. O retragere precipitată din zonele administrate acum ar duce la apariția unui imens vid de putere și ar întări considerabil rețelele teroriste, sporindu-le astfel apetitul ofensiv. Efectul imediat nu l-ar reprezenta încetarea, stoparea atacurilor asupra populațiilor civile, ci ridicarea unor noi pretenții politice prin care să se realizeze eliminarea oricărei influențe occidentale din zonele locuite de populații musulmane. Americanii consumă zilnic 20 de milioane de barili de petrol, din care 5-6 milioane provin din producția proprie. Ei știu că depind de sursele externe, de Orient, ceea ce explică operațiunile din Irak și mai cu seamă operațiunile viitoare care vor include în primul rînd Iranul, care face parte din așa-numita axă a răului, termen prin care președintele Bush nominalizase în urmă cu trei ani „regimurile nedemocratice și susținătoare ale terorismului „. Vechiul cui față de regimul de la Teheran este cu atît mai de actualitate cu cît, de anul trecut, Iranul are un nou președinte, ultraconservatorul Mahmoud Ahmadinejad, care se opune vehement oricărei deschideri a regimului și care este un ferm susținător al continuării criticatului program nuclear al țării. însă aspectul cel mai interesant al planului de acțiune împotriva Iranului, așa cum observa un ziarist american, îl constituie nu motivul înarmării nucleare a acestei țări, ci existența unor rațiuni macro-economice legate de viitoarea bursă petrolieră alternativă a Iranului, bazată pe denominarea în euro. Teheranul are în plan pentru acest an crearea unui mecanism în comerțul internațional cu petrol care să concureze marile companii petroliere americane și britanice, ceea ce va duce în final la spargerea monopolurilor și la un comerț bazat pe euro și nu pe dolar. Din punct de vedere economic, un sistem „petro-euro” nu poate fi decît o evoluție logică, ținînd seama că importurile de petrol ale Uniunii Europene de la producătorii OPEC sînt mai mari decît cele ale SUA. întrucît UE achiziționează circa 45 la sută din exporturile de petrol ale Orientului Mijlociu, bursa iraniană a petrolului pe euro, creată la începutul lui 2006, constituie o schimbare și o alternativă la monopolul american în domeniu. Bursa alternativă a petrolului, pe care Iranul dorește să o vadă activă în primăvara anului 2006, ar lansa un adevărat și crîncen război între „petro-dolar” și „petro-euro”, cu consecințe macro-economice enorme pentru economia mondială. Devine astfel destul de clar că al doilea mandat al Administrației Bush – care în mod normal apără interesele marilor corporații petroliere internaționale – va fi „dedicat” războiului cu Iranul, devenit marea amenințare a monopolului american pe piața petrolului.
în aceeași ordine de idei, Rusia are un cuvînt greu de spus în privința luptei pentru resurse. Ea produce zilnic 9 milioane de barili, ceea ce îi permite să-și acopere nevoile proprii și să exporte excedentul. Este un atu imens, motiv pentru care SUA încearcă să o atragă de partea lor. Dacă adăugăm și gazele naturale, putem spune că rușii dispun de un colosal instrument de influență. Rusia deține astăzi cheia și în cazul supraputerii mondiale, SUA, și în cel al dezvoltării în continuare a Chinei, cel puțin încă 50 de ani. Din punct de vedere strategic, înzestrarea cu arme nucleare a unor state asiatice va crea un instrument de securitate pentru fiecare dintre aceste state, ceea ce în mod automat îi va scoate pe americani din Orientul îndepărtat. Acesta va fi un mod de stopare a hegemonismului american. Conflictul care planează în Orient este învăluit, în momentul de față, de o conspirație a tăcerii. Să fie, oare, liniștea dinaintea furtunii?ite paliere ale administrației americane sînt din ce în ce m

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!