Constituția stîrnește derută

„Nu știu eu exact ce se schimbă, dar dacă zice dom’ președinte, mergem”

• așa ne-a răspuns Petru Cadar, un țăran din Bijghir, hotărît ca sîmbătă să meargă la urne • sătenii știu că se votează Constituția, dar nu știu mai nimic despre schimbările pe care ar urma să le accepte sau nu • cu cît te îndepărtezi de oraș, cu atît informațiile oamenilor sînt mai vagi pînă la inexistente • în satul Glodișoarele, oamenii nici nu aflaseră că la sfîrșitul săptămînii are loc referendumul • în schimb, locuitorii din Obîrșia știau că ei se duc pentru alegeri

Eforturile aproape disperate ale politicienilor de toate culorile de a-i îndemna pe oameni să mergă la vot și să-și dea girul pentru schimbările survenite în noua Constituție se lovesc de ignoranța, indiferența sau chiar ostilitatea țăranilor. Ceea ce constituia pînă acum masa de manevră a mai marilor de la București, se dovedește a fi din ce în ce mai greu de manipulat. Oamenii privesc cu scepticism sau cu indiferență, în cel mai bun caz, vîlva care se face pentru referendumul ce va avea loc în week-end. Gîrbovi de munca pe care o fac pe cîmp, cu mînile pline de bătături și crăpate de trudă, cu copii trăgîndu-i de poalele hainelor pentru un dulce pe care îl visează de o lună, țăranii înjură cu sete și Constituția, și politicienii. Asta în cazul în care au auzit despre referendum sau știu măcar pentru ce trebuie să meargă la vot. Pentru că unii dintre ei au înțeles că la acest sfîrșit de săptămînă sînt alegeri și nu pricepeau de ce nu s-au prezentat deloc pe la ei „catindanții” plini de „cadăurile” cu care veneau altădată prin sat pentru a-i momi să-i voteze. Ba, unii dintre cei cu care am stat de vorbă nici nu știau că sîmbătă și duminică se organizează referendum.

Au fost însă și cazuri în care sătenii erau deciși să meargă la vot și să pună ștampila pe „Nu”, la îndemnul lui Vadim. Nimic nu poate fi mai umilitor pentru guvernanți și chiar pentru celelalte partide care se zbat prin toate mijloacele să convingă masa de votanți că „Da” pentru Constituție înseamnă „Da” pentru integrarea europeană. A fost suficient ca doi, trei locuitori dintr-un sătuc neelectrificat să-l audă pe tribun perorînd la un radio cu baterii despre pericolul pe care l-ar reprezenta un vot afirmativ pentru noua lege fundamentală a țării, că oamenii au și văzut toate grozăviile pămîntului năpustindu-se asupra satului lor. Doar cîteva minute pentru ca propaganda guvernamentală „prețioasă” și prost gîndită ce ne inundă de aproape două săptămîni să se ducă pe apa sîmbetei.

Am plecat pe la ora 10.00 în partea de est a județului fără o țintă precisă. Ne-am propus doar ca peste tot pe unde vedem oameni să ne oprim și să-i întrebăm despre referendum și despre Constituție. Primul popas, în lanurile de porumb de la ieșirea din Bacău. Bărbați și femei gros îmbrăcați se mișcau greoi printre coceni. Unii culegeau, alții tăiau cocenii, în timp ce femeile legau snopii. Munceau încrîncenați de parcă se luptau cu dușmanii. „Hai, femeie, leagă-i mai repede că n-o să terminăm nici azi de tăiat. O să murim și tot n-o să gătim cu treaba”, spune un bătrîn, fără să vadă că ne apropiem de el. Ne răspunde morocănos la salut și devine aproape arțăgos cînd îl întrebăm despre referendum. „Nu-mi trebuie vot acuma, doamnă! Ce?! Să pierd ziua de sîmbătă ca să le fie lor cald și bine?! Vine vreunul dintre burtoșii ăia care tot apar la televizor să-mi care mie păpușoii de pe cîmp? Sau vine cîntăreața aia de populară cu părul lung să-mi lege vreo doi snopi? Pentru ei găsește statul bani să le plătească cu vîrf și îndesat, iar de noi își bat joc cu cîteva sute de mii de lei, de nu ne putem cumpăra nici sicriile”, își descarcă năduful bărbatul. Între timp, femeia lui se apropie cu teamă și privește năucă la ieșirea omului ei. Încearcă să-l tempereze, dar omul parcă vede roșu în fața ochilor și începe și mai tare. „Lasă-mă, femeie! Poate or scrie la ziar și mă mai descarc și eu. Că m-am săturat de-atîta hoție. S-au învățat să vină cu miloaga la noi numai cînd sînt alegeri, ne promit marea cu sarea și, după ce se văd cu sacii în căruță, scuipă în urmă ca după căcat. Ce-ți trebuie doamnă, numele meu? Să citească primarul ziarul și să nu mai primesc nici nenorocita de pensie pe care o primesc acum? Sau să nu îmi mai dea nici o adeverință? Sînt unul dintre proștii pe care l-au fraierit aștia de pe la partide atîta vreme, asta să scrieți”, ne-a spus decis bărbatul. Apoi și-a văzut în continuare de treabă.

„Două Constituții am mai votat și și-au bătut joc de mine toată viața”

Cîteva sute de metri mai încolo, un alt grup de femei și bărbați taie coceni. De la mai bine de 20-30 metri, unul dintre bărbați ne interpelează fără drept de apel: „Sînteți ziariști! Ce căutați pe aici? Ah, despre referendum?! Sigur că am auzit. Mergem și la vot, că Iliescu-i trandafirul nostru. Nu știu eu exact ce se schimbă, dar dacă zice dom’ președinte, mergem”, se arată convins Petru Cadar din Bijghir. Vecinul lui de tarla nu mai este însă așa de convins. Bărbatul vorbește cu noi în timp ce se muncește să scoată căruța dintr-o groapă și s-o încarce cu snopi. Femeia lui vine agale dinspre șosea, intrigată de prezența unor străini pe cîmp. „Nu mă duc la vot. La ce-mi mai trebuie mie Constituție la 80 de ani. Ce, mă îngroapă cu ea? Am tot votat pînă acum de la Carol încoace vreo două Constituții și la ce m-au ajutat?! Și-au bătut joc de mine o viață întreagă. Copii, de prea mult bine, mi-au plecat cu toții în Italia, iar eu am pensie de nici un milion de lei pe lună. Sînt sătul de amarul pe care îl am. La ce-mi mai folosește acuma să votez?”, ne întreabă Anton Zuld, din Buhoci.

Lîngă bătrîn, un tînăr interesat de discuție, ascultă doar, fără însă să aibă curajul să intervină. „Eu sînt nepotul lui. Părtinții mei sînt în Italia și eu am venit să-l ajut pe bunicul. O să mă duc să votez, pentru că mă interesează treaba cu armata. Nu vreau să fac armată și am fost deja recrutat. Poate că dacă se votează, nu mai plec”, spune și Claudiu Comorașu. „Ce votare doamnă? Noi nu știm decît atîta: muncim, muncim și iar muncim. Ne strîngem seara acasă și nici mîncare nu ne mai trebuie. Grija asta o avem noi acuma?”, îi sare femeia în apărare soțului.

Din ce în ce mai contrariați de reacția oamenilor, ne apropiem de un alt grup de țărani aflați la cules pe cîmp. Una dintre femei ne spune că se vor duce cu toatele la vot pentru că „așa le-a spus primarul. Nu știu ce se votează. A zis să pun ștampila pe „Da” și așa o să fac. Nu mă interesează doamnă să stau la televizor, că nu am eu timp de asta. Cum ajung acasă de la cîmp, nu mai știu încotro s-o apuc cu animalele și apoi cu copii. Mă culc întotdeauna pe la 12.00 noaptea. Credeți că mai am timp să mă uit la televizor? E suficient că ne-a spus primarul”, a încheiat discuția fără prea multe nazuri femeia între două vîrste, cu baticul legat sub bărbie.

„Da’ de ciobani nu au nevoie la Parlament?”

Ne continuăm periplul, dornici să vedem ce mai spun oamenii despre referendum. În satul Zăpodia ne atrage privirea o clădire modernă, în culori calde. Nu are nici o siglă la intrare, dar după modul în care este construită ne dăm seama că este un bar. Înăuntru, cîțiva bărbați așezați pe la mese sorb cîte o cinzeacă de tărie. Chiar dacă-i frig afară, doi bărbați, mai tăcuți, au cîte o jumătate de bere în față. Ascultă discuția cu ceilalți cu intenția clară de a nu intra în vorbă cu noi. „Cum să nu ne ducem la votare? Vedem toată ziua la televizor. Credeți că noi nu pricepem? Am văzut eu destule, cu armata, cu judecătorii, că-i mai închingiuește și bine la face. Or mai fi și care nu-mi convin, da’ parcă ce pot face?”, spune oarecum supărat Gheorghe Matiaș. „Eu am 25 de ani și n-am fost niciodată la vot. De ce să mă duc acuma? Ce au nevoie acolo la Parlament de ciobani cumva, să le păzească oile?”, aruncă și Constatin Luca o vorbă înainte de a ieși pe ușă. Cei doi bărbați tăcuți dau semne că sînt din ce în ce mai stingheriți de discuție. Îi întrebăm fără ocolișuri dacă știu ce se întîmplă la acest sfîrșit de săâptămînă. „Noi sîntem apolitici. Nu mă duc la vot pentru că nu vreau. Eu stau la pădure”, îmi spune bărbatul amuzat de reacția mea, cînd l-am auzit că-și declară statutul de „apolitic” la referendumul pentru Constituție. Cînd îl întreb cum îl cheamă, bărbatul își roagă vecinul de masă să îmi spună numele. „Bă, zi tu doamnei cum te cheamă”, își îndeamnă el partenerul de pahar. Bărbatul se supune calin: este Traian Andronic. Mă prefac c-am „înghițit” gălușca și plec mai departe. În dreptul geamului îi auzim discutînd aprins despre vizita și întrebările noastre iscoditoare. Unul dintre ei se întreba dacă ne vom duce să-i relatăm discuția primarului. Tot el își exprima speranța că nu vor fi probleme chiar și în aceste condiții. „Ne-am descurcat bine”, spuneau ei bucuroși.

Sătenii din Glodișoarele nu știau că trebuie să meargă la vot

Satul Glodișoarele se vede în vale din străda care duce către Izvoru Berheciului. Localitatea este vestită în județ, ca fiind una dintre cele mai ocolite de tot ce înseamnă civilizație. Fără curent electric, oamenii sînt lipsiți și de cele mai elementare mijloace de informare. Pe ulița îngustă, zeci de cîini se reped către noi, cei care am intrat abuziv pe teritoriul lor. Larma scoate în drum toată suflarea din sat. „Nu știu ce-i sîmbătă și duminică. Ce-i aia Constituție? Nu mi-a spus nimeni nimic”, răspunde intrigată la întrebările noastre Mariana Gîlea, de 45 de ani. Din bordeiul de alături iese și Maria Gîlea. „Am auzit eu ceva. Se schimbă legile, ne pun altele mai grele, să ne fie nouă mai greu. Eu am un radio cu baterii și l-am auzit pe Vadim. O să mă duc la vot și o să pun ștampila pe „Nu”, așa cum a zis el. Bine a mai vorbit! Numai că l-au lăsat puțin de tot. Da’ și așa a fost deajuns, că eu am înțeles că dacă se votează legea asta așa cum zic ăștilanți, o să fie rău de tot și de aceea mă duc și pun ștampila cu „Nu”. Și așa mi-am îndemnat și copii și pe vecinii de prin jur”, afirmă Maria din poartă.

„Am auzit eu ceva dar nu știam că se votează sîmbătă și duminică. Adică să mă duc de două ori? Și dacă nu mă duc, nu mă pedepsește? Că vede primarul că n-am ștampilă pe buletin și o să-mi dea peste nas cînd mă mai duc pe la primărie”, se arată știutor în ale procedurilor electorale Gheorghe Acatrinei.

Puțin mai la deal, este o casă fără gard. Din drum privești direct în interior. O femeie tînără trebăluiște prin încăperea întunecoasă. Își ia copilul cel mic în brațe și iese afară la auzul grohăiturilor întețite ale porcului legat cu lanțul de un par. Atrași de zgomot, se apropie și vreo trei cîini chirciți de foame și frig. „Ce să se întîmple? E vreo sărbătoare? N-am auzit de Constituție. Ce-i aia?”, ne lasă fără replică tînăra mamă. Și mai la deal, pe ulița îngustă se vede o căruță. Este însemnul celei mai mari bogății din partea locului. Dar și despre proprietari se poate spune că sînt intelectualii zonei. „Știu că se votează Constituția sîmbătă și duminică. Ei, chiar așa, punct cu punct nu știu ce se schimbă, dar am mai auzit eu cîte ceva. Era bine dacă se puneau afișe cu schimbările astea. Așa, ne ducem și spunem și noi „Da” ca toată lumea”, ne relatează mîndru de știința sa Petru Carp. Tatăl său însă îl contrazice. „Pentru ce să votăm? Nu avem nimic aicea. Nici curent, nici radio, nici televizor. Iar despre ziare, ce să mai vorbim? Factorul nu coboară să ne aducă nici pensia, darămite să mai vină cu ziare”, își varsă amarul și bătrînul Alexandru. Mai decis să meargă la referendum este un tînăr de 19 ani, care votează pentru prima dată. „Mă duc la vot. Nu știu exact ce se modifică, dar știu sigur că este ceva cu armata. Vreau să mă duc și la aramtă, și mă duc și la vot”, spune Lucian Carp.

În Obîrșia se pregătesc alegerile

Satul Obîrșia e situat undeva pe o coamă de deal. Drumul e șerpuit și îngust, așa că lăsăm mașina mai în capătul satului, iar noi ne aventurăm pe uliță. Într-o poartă stau de vorbă trei bărbați. Cum aude despre ce-i vorba, unul dintre ei dispare. Rămîn ceilalți doi să țină piept „cu dușmanul”. Sigur că au auzit despre referendum, că doar sînt oameni de la oraș. „Doar ce-am oprit motorul mașinii. Mergem la vot. Dacă toți sportivii și cîntăreții ăștia ne spun să mergem la vot, noi să stăm acasă?! Votăm Constituția!”, spune unul dintre ei. Între timp, la poartă apare și Maria Huțu, de 76 de ani, mama celui care stătea de vorbă cu noi. „N-am auzit nimic. Ei, eu am treabă maică, mă dor mîinile, mă dor picioarele, mai iau pastile și tot muncesc. Nu știu ce-i sîmbătă”, ne-a spus femeia. Puțin mai sus pe uliță, cîteva femei mai tinere sînt mai informate. „Am auzit pe la televizor. Se dă în fiecare seară cîte un punct. Eu n-am prins însă decît despre armată și învățămînt ceva. În rest, am treabă pînă tîrziu și nu pot sta la televizor”, spune Gabi Popa. „Eu știu că se votează Constituția, să fim în rîndul Europei, dar nu știu ce se schimbă. Cred că-i ceva de bine, că altfel nu ne chemau la vot, nu-i așa?”, ne întreabă pe jumătate convinsă Aurica Avîrvarei. În timp ce ne îndreptam către mașină, un bărbat se ițește de după un gard înalt. „Eu țin cu Adrian Năstase, că-mi place de el. Pe el o să-l caut pe buletinul de vot să-l votez. Alții nu fac față la problemele pe care le are țara asta”, ne-a precizat convins bărbatul. L-am lăsat în urmă pe bărbat, conștienți că va dura mult pînă-l va găsi pe buletinul de vot pe premierul Năstase.

Muncă de Sisif fără nici un folos

Pe la primării, mai toți funcționarii au fost îndemnați de conducere să facă propagandă noii Constituții. La Secuieni, comuna de care aparține satul Glodișoarele, autoritățile și-au pus mîinile în cap cînd au auzit de ignoranța țăranilor. „Sînt de belea. Vă rog să mă credeți că acum vin de acolo. Am dus niște mese la grădiniță și am stat de vorbă cu toată lumea. Ba, am vorbit cu vreo doi oameni din sat și pentru căruțe, ca să aibă cu ce să vină la urne. Cum au putut spune că n-am fost pe acolo? Pînă acum nimeni nu i-a băgat în seamă. Acum le-am început și școală, și biserică, s-au săpat și gropile pentru stîlpii de electricitate. Așa-s aștia, dom’ primar! Degeaba le dai toată săptămîna, dacă nu le dai și duminica”, se întoarce către șeful instituției viceprimarul Margareta Luncanu. „Noi am fost, doamnă, peste tot. De cînd cu referendumul ăsta, ne-am împărțit cîte două-trei sate și am mers și-am stat de vorbă cu oamenii. Ba, luni, a venit vreo două ore și domnul senator Opriș, și-a stat de vorbă cu vreo 25 de oameni. N-au putut veni mai mulți că erau la cîmp”, ne-a spus și primarul Gheorghe Pușcașu.

Tot la fel spun și autoritățile din Izvoru Berheciului, comună de care aparține satul Obîrșia. „Am pus afișe, am mers prin sat, am discutat cu oamenii. Ba chiar marți, cînd a fost tîrgul comunal, am profitat de asta și le-am explicat oamenilor ce noutăți sînt. Mă uimește că spuneți că oamenii nu știu despre ce-i vorba”, ne-a declarat viceprimarul comunei, Ion Ciuche. În urma noastră, un bărbat, care a prins discuția cu oficialitățile spune cu jumătate de gură, dar suficient de tare ca să-l auzim: „O schimbăm, dă-o-n gura măsii de Constituție! Ce mai, sînt trei zile și gata!” (Mirela ROMANEȚ)