CONTRAPUNCT

Un fenomen dureros

Eugen VERMAN

Mă întîlnesc, întîmplător, cu un amic, profesor de țară. Nu l-am mai văzut de mult, era o vreme cînd ajungeam destul de des în comuna lui, omul s-a schimbat mult, l-am găsit, chiar, îmbătrînit înainte de vreme. „Domnule, am trăit și trăiesc, încă, marea tragedie a pierderii ginerelui meu. S-a spînzurat…, l-au găsit spînzurat în pădure…”. N-am intrat în detalii. La drept vorbind, nu-mi fac deloc plăcere discuțiile în jurul unor situații dramatice de acest gen. Dar, după ce m-am despărțit de el și, cum seara, am aflat de la televizor că sinuciderile au ajuns un fenomen autentic, numai în anul trecut, în lume, aproape un milion de persoane punîndu-și capăt zilelor, am făcut legătura cu ce mi-a spus amicul meu, spunîndu-mi că tragedia lui nu-i deloc întîmplătoare.
Fenomenul acesta, cred, e un reflex al crizei generale prin care trece omenirea, o expresie a crizei valorilor, a crizei morale. Nu e concluzia mea, e ceea ce am desprins și din lectura nu doar a unor articole de ziar, ci din studii de specialitate, din gîndirea unor ilustre personalități ale lumii. încă de pe la sfîrșitul secolului al 19-lea și începutul secolului 20, Emile Durkheim, întemeietor al Sociologiei, ca știință, releva, în „Sinuciderea” – lucrare de referință la acea vreme, cauzele sinuciderilor, faptul că „furia civilizației industriale” duce și va accentua înstrăinarea persoanei, cu grave consecințe asupra condiției umane, asupra psihicului omului. Savantul amintit făcea și o „tipologie” a sinuciderilor, amintind, între altele, de sinuciderea pasională, sinuciderea politică, sinuciderea altruistă etc. Sigur, fiecare caz luat în parte prezintă o „istorie”, e special, dar, judecat din perspectiva socialului, a condițiilor concret-istorice în care are loc, conduce la concluzia înstrăinării – cum am mai spus – a omului, a influențelor negative pe care aceasta le exercită asupra individului. Un caz e și țara noastră, unde, în 2006, s-au înregistrat peste 3 100 de sinucideri, România situîndu-se, din acest punct de vedere, pe locul 24 din 34 de state europene. Așa cum se destăinuia un ins salvat în ultimul moment de la sinucidere – mărturisire făcută tot într-o emisiune de pe micul ecran – omul a vrut să-și pună capăt zilelor deoarece n-a mai rezistat vieții, fusese aruncat pe drumuri, nu-și găsea de muncă, avea familie de întreținut. Desigur, un om normal nu aprobă un asemenea gest. în cazul amintit era vorba de o „lașitate specială”, de un abandon în fața greutăților, de „dezertare” de la responsabilitățile unui cap de familie. Alte cazuri au fost „sinucideri pasionale” – de exemplu, elevul acela care s-a aruncat de la fereastra blocului pentru că profesoara care-l pregătea a refuzat să continue o relație amoroasă -, sinucideri din cauza eșecului unor afaceri – aici cunoaștem multe cazuri de sinucidere, inclusiv din orașul nostru… Insecuritatea resimțită, mai ales, de generațiile tinere, criza morală, manifestată mai cu seamă prin fenomene cum sînt divorțurile, abandonul familial, despărțirea unor soți datorită plecării la muncă în străinătate, pierderea unor proprietăți, chiar a locuinței etc. etc. sînt tot atîtea cauze care conduc la grave mutații psihice, la depresii, la alcoolism și, în consecință, la gesturi disperate. Problema e, însă, mult mai complexă. Că e așa, îl mai amintesc, doar, aici, pe Albert Camus, care în eseul „Absurdul și sinuciderea” abordează, din punctul de vedere al filosofului de sorginte existențialistă, acest grav aspect, postulînd ideea că : „Nu există decît o problemă filosofică cu adevărat importantă: sinuciderea…”.
Am îndrăznit cîteva păreri personale deoarece am încercat și încerc să-mi explic numărul tot mai mare de abdicări de la viață, fapt care nu poate crea decît adevărate tragedii pentru cei care, într-un fel sau altul, au legătură cu făptașii, dar și multe, multe semne de întrebare pentru cei care ne conduc destinele…lbert Camus, care

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!