CONTRASENS

De doi lei, speranță

Lumea s-a îngrămădit din nou, ieri, la agențiile Loteriei naționale. Oamenii au făcut cozi „ca în vremurile bune”, au socializat, au mai bîrfit și au înjurat că de ani buni tot crește prețul variantei simple.
Dar au stat cuminți și răbdători să-și verse în buzunarele tot mai largi ale Loteriei taxa pe speranța adăugată.
Premiul, după cum ni se spune, cel mai mare din istoria Loteriei românești, a înflăcărat imaginația. Norocoșii posesori ai biletelor s-au dus acasă, în apartamentele din blocurile tip „cutie de chibrituri”, și au început să viseze. La insulele exotice în care vor merge dacă vor pune mîna pe potul cel mare, la mașinile luxoase pe care le vor cumpăra, la fața pe care o va face șeful de la actualul serviciu, în momentul în care își vor prezenta demisia. La amantele pe care le vor îmbrăca în blănuri, la cocktailurile pe care le vor savura pe o plajă dintr-un atol cu nume greu de pronunțat din Pacific, la dansatoarele de hula-hula, dar, mai ales, la vecinii pizmoși cărora le vor trimite o carte poștală din Bora-Bora, și cărora le va crăpa inima de invidie.
Probabil că pentru un român, un singur român, visul se va împlini astăzi. Pentru restul rămîne speranța pentru „data viitoare”. Și-și vor relua truda zilnică a navetei apartament – autobuz – serviciu – apartament – bidonul cu bere seara în fața televizorului, privind la un film turnat într-o insulă exotică, cu nume greu de pronunțat din Pacific. (Răzvan BIBIRE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!