Corespondență specială

Români în lumea largă

MAREA AVENTURĂ PRINDE CONTUR

* Doi artiști plastici băcăuani și-au propus să cucerească America! Ei au traversat oceanul pentru a face lobby României și a le vorbi iubitorilor artei din țara de la antipozi despre talentul și originalitatea creatorilor români. Cele dintîi impresii despre călătorie și sosirea pe Pămîntul Făgăduinței le-am consemnat într-un prim reportaj publicat în urmă cu o săptămînă. Ce noutăți ne propun ei, de această dată?

Am plecat din Bacău plini de emoții, de vise și de speranțe, încărcați de povara dulce a mai multor bagaje, două dintre ele conținînd „comoara cea mare” – 24 de tablouri înfățișînd sinagogi din România ce urmează a fi expuse, alături de alte 6 lucrări pe aceeași temă, la sediul din New York al O.N.U., la Washington, Chicago și în alte galerii de prestigiu din mari orașe americane. Importante atît ca valoare sentimentală – mă legau de ele patru luni de muncă „silnică” la șevalet, dar și sufletul și imaginația dusă pînă la extrem și pentru care primisem, în schimb, biletul de călătorie în Statele Unite ale Americii, alături de Viorica Cocioiu, soția mea, cunoscută artistă plastică băcăuană. Bunul meu prieten, profesorul universitar Ștefan Niculescu Maier, cetățean american de origine româno-israeliană, obținuse pentru noi o neașteptată sponsorizare pentru un sejur prelungit, de 6 luni, în țara sa adoptivă. Incepeam, cu alte cuvinte, marea călătorie în necunoscut! Pînă la această experiență nu am părăsit niciodată țara, cu excepția doar a unei fugare călătorii la Chișinău, adică tot „pe-acasă”. Uneori chiar mă amuzam cu amicii: „domnule, sînt cu adevărat virgin la teritoriile extra-românești!”. Dar uite că acum ne aflam în fața vameșilor, care ne controlau „la sînge”, gata să mai plătim 40 de dolari pentru o supraambalare a pachetelor cu tablouri. Cînd am intrat în sala de așteptare de după controlul vamal aveam senzația de parcă îl apucasem pe Dumnezeu de un picior, mai ales că întrezăream, dincolo de ferestrele largi ale aeroportului, numeroase avioane cu două motoare gata de a-și prelua călătorii. In acea sală uriașă – o adevărată antecameră a lumii – România exista doar ca o variantă etnologică; păpușele și mărunțișuri, amintiri luate în grabă, o ultimă bere – 5 dolari! Aproape totul începea cu cei 5 dolari fermecați, prețurile – în lei sau valută – fiind trecute prin filtrul casei de schimb, mereu nesătulă și de o avariție dusă la extrem. Dar, nu-i așa, orice plăcere costă și nu contează dacă dincolo de ea te așteaptă una și mai mare!…
Despre peripețiile călătoriei și sosirea în State v-am relatat deja, astfel că intrăm direct în miezul… impresiilor ce au urmat călătoriei de multe ore.
Iată-ne, în sfîrșit, pe aeroportul din Washington. Ne întîmpină o Americă scăldată în lumini. Totul este o feerie multicoloră punctată la distanțe egale de aglomerări de clădiri ce-mi produc ciudata impresie că eu, românul Gheorghe, ieșit din scutecele izolării nației mele, eram un extraterestru ce întîlnește o lume de un nivel de civilizație fantastic. Aventura libertății începea!
După cele cîteva zile „normale” unei asemenea experiențe, de acomodare cu noul peisaj, cu realitățile americane, dar și după o serie de renunțări vizavi de tabietul și obișnuințele din țară mă reîntorc la scopul pentru care mă aflu aici: pregătirea
viitoarei mele expoziții; pe data de 1 iunie vom pleca, eu și soția mea, la Chicago, unde vom deschide prima expoziție itinerantă de pictură sub genericul „Sinagogi din România”.
Planul călătoriei și al vieții în noul oraș este destul de interesant: timp de zece zile – cazare la o imensă vilă a unei familii de români, cadru elevat și festiv de desfășurare a expoziției, vernisaj, conferință de presă, contacte zilnice cu vizitatorii. Pot spune că sînt norocos!
între timp, Viorica Cocioiu a trecut, la rîndul ei, la treabă și pregătește o interesantă expoziție de pictură cu lucrări realizate în tehnica anaglif. I s-au adus materiale în valoare de peste 1 000 de dolari – rame, pînze, culori, pensule. Lucrările și le înșiră una lîngă alta formînd un tot ideatic. Toți sînt entuziasmați. Un imens progres vizibil îi dă curajul și îndemnul să continue. Se pare că în curînd
va deschide o expoziție fascinantă la NASA!
Astăzi (adică marți – 31 mai, n.n.) terminăm lucrul la rame; rămîn de făcut invitațiile, afișele, cataloagele etc. Toți muncim cu sîrg pentru ca totul să iasă bine. Nu numai eu și Viorica, ci și gazdele noastre – Ștefan cu Dorothea, soția acestuia, care în dorința ei de a fi totul perfect depune un imens efort! Mai nou, se pare că Viorica îi va învăța pictura pe mai mulți ministudenți, într-o „școală de vară”
Marea aventură prinde contur. America, iată-ne, am ajuns la tine; acum dă-ne șansa de a păși în visul tău!!
în data de 2 iunie, la Chicago, voi prezenta pe simeze prima mea expoziție într-o lume cu adevărat liberă. O lume fără răutăți și invidii, gata să accepte în sistemele ei educative și sociale creația la orice nivel!

Din Washington pentru „Ziarul de Bacău”,
Gheorghe Parascan
tățean american de origine româno-israeliană, obținuse pentru noi o neașteptată sponsorizare pentru un sejur prelungit

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!