Actorul de la Hollywood Nick Mancuso a fost, în perioada 4 – 8 aprilie 2014, invitat de onoare și membru al juriului la cea de-a IX-a ediție a Galei Internaționale a Recitalurilor Dramatice „One Man Show” – Gala Star Bacău, eveniment organizat Teatrul Municipal „Bacovia” din Bacău, iar rândurile de mai jos ar fi trebuit să constituie un interviu cu Nick Mancuso.
Rândurile de mai jos nu s-au mai materializat, însă, într-un interviu clasic, jurnalistic vorbind, cu Nick Mancuso. Ele reprezintă mărturisiri, hrană, nu mâncare – cum ar spune însuși „subiectul” – pentru minte și suflet. Așadar, am eșuat în prima mea încercare de a realiza un interviu clasic, jurnalistic vorbind, reușind mai degrabă, cred, să mă încadrez în tipul de „jurnalism Gonzo”. Am avut însă, socot, mult mai mult de câștigat. Pentru că am avut marele privilegiu de a sta, nu în fața unui subiect de presă, ci… la o cafea cu Nick Mancuso.
Rândurile de mai jos sunt, așadar, ceea ce Nick Mancuso a simțit nevoia să spună aproape fără a fi întrebat. Rândurile de mai jos sunt, fără nici o modificare, spusele omului Nick Mancuso, actorului Nick Mancuso, cetățeanului Nick Mancuso, călătorului Nick Mancuso, juratului Nick Mancuso, înțeleptului Nick Mancuso. Și sunt pentru toți cei care au dorință, de dragul lucrurilor, nu de finalitatea lor, să le asculte. Mărturisile vor fi „întrerupte” de mici și neprogramate confesiuni din exterior.
Despre teatru în România și Bacău
„Iubesc România! Am fost aici de câteva ori, am fost în București și Timișoara, unde am fost invitat să joc la un festival de teatru, și este prima dată când mă aflu în Bacău. Iar, ca în fiecare oraș, și aici sunt pur și simplu impresionat de calitatea jocului în teatru. Este fascinant, pentru mine, acest fel de a munci în teatru și mi se pare o reală minune faptul că oamenilor de aici chiar le pasă de teatru și merg la teatru. Acest festival (Gala Star, n.r.) cred că este foarte important atât pentru actori, cât pentru oraș și țară. Acest festival internațional de «One Man Show» TREBUIE încurajat să existe, continuat și extins astfel încât actori din toată lumea să vină aici în fiecare an. Ar fi excepțional pentru actori, pentru oraș, pentru România și cred și sper ca autoritățile locale și guvernanții să sprijine acest festival pentru că, vezi tu, Teatrul este foarte important nu doar pentru cetățeni, ci și din punct de vedere economic”…
Despre o moarte a teatrului – „The Theatre is dead!”
…”Din păcate, Teatrul în SUA și Canada, care a cunoscut o «puternică renaștere» în anii ’60, de prin ’98 a început să decadă pentru ca acum, cum o spune un cântec, să moară. Mă văd nevoit să spun că teatrul este mort. Cu excepția Broadway, desigur, dar și aici vorbim doar de musicaluri. Nu pot spune că nu există companii de teatru, ele există, dar nu se mai reușește, prin ele, o atingere a performanței în Teatru ca în anii ’60. Acum avem internet, jocuri pe calculator, televiziune. Nu mai avem teatru. Teatrul presupune muncă și cere concentrare pentru a se putea urmări o poveste, pentru a se putea face o călătorie. Or, în America, toți au devenit atât de comozi, că nu mai găsesc pasiune pentru teatru, toți vor doar să prindă din zbor, să trișeze… Pentru mine această superficialitate este un semn al unei societăți care își pierde direcția. Și cred, cu durere, că în acest moment, America și-a pierdut direcția”…
Despre teatru și societate
…”Când un teatru este puternic, societatea este puternică. Când teatrul este puternic, economia este puternică. Grecii antici, cei care au născut teatrul, au înțeles asta. Ei percepeau taxe atenienilor care NU mergeau la teatru, atât de important era el pentru societatea greacă. Când l-au condamnat pe Socrate, după moartea lui, cultura ateniană a cunoscut imediat o decădere. Teatrul nu este doar «entertainment», Teatrul este, precum Aristotel a sugerat, instrucție pentru o minte matură, este hrană. Vezi tu, nu este suficient să mănânc ceva care arată bine și miroase bine, pentru a fi și hrănit… Nu este suficient să mănânc, trebuie să mă hrănesc pentru a putea trăi. Din păcate, și în teatru, ca și în alimentație, ce avem acum sunt numai coloranți și chimicale pentru parfumuri și arome. Teatrul, teatrul este hrană și schimbă vieți. Mie teatrul mi-a schimbat viața când eram tânr, când i-am descoperit pe Shakespeare, pe Cehov… Am avut onoarea de a lucra cu Tennessee Williams. Am avut marea șansă de face poarte din acea generație a anilor ’60, «my generation», când aveam hrană. Acum avem producție, oameni faimoși, pentru că asta vor, faimă. Ei străluncesc, însă, numai pe dinafară”…
Despre o renaștere și o bogăție pentru cine are ochi să o vadă
…”Ceea ce am trăit în aceste zile, în acest oraș, mi-a dat, însă, speranță. Trebuie să înțelegeți cât de bogați sunteți. Cetățenii trebuie să realizeze, autoritățile locale și guvernații trebuie să realizeze cât este de important să se hrănească prin teatru, hrănindu-l, lăsându-l să crească. Am trăit sentimente de reală fericire văzând aici, în Bacău, sala plină de teatru și oameni și tineri deschiși la minte. Vă mulțumesc pentru asta”.
Despre jurizarea Galei Star 2014
„Mi-a fost foarte, foarte dificil să fac parte din juriu la Gală. Pentru că, vezi tu, eu nu cred, principal vorbind, în ideea unei astfel de judecăți. Dintre un măr, o portocală, o banană sau un fruct de ananas, cum poți alege cel mai bun fruct? Nu poți… Cu mulți ani în urmă (1984, n.r.), Charlton Heston mi-a propus să devin membru al Academy of Motion Picture Arts and Science – SUA. El era președinte, iar propunerea a venit în contextul în care ar fi trebuit să jurizez niște lucrări. Am refuzat pentru că, din principiu, filosofic vorbind, sunt împotriva ideii de a spune «acesta este cel mai bun actor» sau «aceasta este cea mai bună actriță». Alex Hausvater m-a invitat la acest festival de teatru, iar eu am acceptat această invitație, la propriu, nu pentru a juriza, ci ca pe o oportunitate de a mă hrăni cu teatru. Mi-a fost dificilă experiența pe tot parcursul acestui festival, dar pe măsură de provocatoare. Pentru că, neînțelegând limba, a trebuit să mă concentrez pe simțire. A trebuit să analizez energia transmisă, a fost foarte greu, dar provocator și fascinant totodată, pentru că am văzut aici câteva acte artistice absolut impresionante. Mi-au rămas la suflet patru sau cinci recitaluri, din fericire acestea au coincis cu preferințele celorlalți membri ai juriului, așa că am fost fericit să-i las pe ei să stabilească premiile. Dar vreau să fie foarte clar că, în viziunea mea, aproape toți actorii au fost excepționali”.
Despre „Moartea lui Socrate” pe scena Teatrului Municipal „Bacovia”. Și o lecție
„Trebuie să înțelegeți. Am făcut piesa «Moartea lui Socrate» (adaptare Nick Mancuso, după Platon) acum zece ani. Când Alex (Alexander Hausvater, n.r.) m-a sunat și m-a întrebat dacă vreau să vin în Bacău, la un festival de teatru, am răspuns fără să clipesc: «Desigur». Asta a fost acum nouă zile (cafeaua cu Nick Mancuso am băut-o pe 7 aprilie 2014, la Cafe du Theatre, Bacău, n.r.). Și mi-a zis: «Nu vrei să vii să joci Moartea lui Socrate?». Și i-am răspuns, fără să răsuflu: «Oh, da, categoric!». Dar nu m-am gândit în acea clipă că eu am făcut și nu am mai jucat această piesă acum zece ani. Iar după ce am confirmat, mi-am zis «O, Doamne, ce o să mă fac?. Eu nu mai știu textul tot, pe de rost!» Și apoi aici, în Bacău ceva absolut fascinant s-a întâmplat. Am făcut două repetiții înainte de recitalul propriu-zis, iar câțiva actori de aici s-au oferit să mă ajute. Chiar și așa, eu eram panicat, le ziceam «Dumnezeule, ce mă fac, va trebui totuși, să mă uit pe text!». Acești oameni din teatrul din Bacău m-au ajutat enorm”…
Matei Bogdan, prezentator Gala Star 2014, unul dintre „voluntarii” lui Nick Mancuso, într-o mărturisire neoficială, 11 aprilie2014:
„Am avut parte de un workshop pe tehnică actoricească, concentrat în patru zile, pentru care nu am plătit nimic, dar în urma căruia am avut numai de câștigat. Nu a existat oficial acest workshop, pur și simplu, într-un complex de împrejurări, l-am ajutat la repetiții, iar timpul petrecut cu el în timp ce își repeta spectacolul a fost pentru mine o revelație, «acting is believing»”.
…”Mi-a fost greu să construiesc piesa și acum zece ani. Am făcut textul după o sumedenie de traduceri ale textului din greacă, pentru a-l face perceptibil. Chiar și pentru vorbitorii de limbă engleză este greu de înțeles acest text, de aceea am simțit nevoia să întrerup spectacolul pentru a spune cu sinceritate (o parte din publicul băcăuan a părăsit sala de spectacol!): «Puteți pleca, nu trebuie să stați pentru că, sincer, nu vreau să vă împovărez». A fost toată bunăvoința din partea acestor oameni minunați din teatru să fie tradus textul în română, dar nu s-a reușit în timpul și cu mijloacele avute. În ciuda tuturor acestor lucruri, publicul a răspuns foarte frumos, iar eu am fost emoționat până la lacrimi”…
Alexander Hausvater, regizor, membru al juriului Gala Star 2014, 8 aprilie 2014:
„Actorii din Teatrul din Bacău care au lucrat cu el ca să pună spectacolul în scenă au spus că au avut parte de o lecție de teatru și că o oră cu el este cât un an cu alții. Și a fost o lecție de teatru, un recital de excepție, un actor cu o prezență extraordinară, cu o voce fantastică. Păcat că publicul nu a putut să înțeleagă un text extrem de important pentru România de astăzi. Mancuso este un exemplu al unui joc actoricesc care nu există în România și chiar așa, foarte obosit, s-a putut vedea pe scenă experiența pe care o are și ce înseamnă să fii creativ. A fi actor înseamnă să execuți, dar și să creezi. Or, nu regizorul creează, regizorul te pune doar într-o situație în care tu trebuie să ai capacitatea să te dezvolți, iar prin prisma talentului și a experienței și a tot ce mai ai să reușești să mergi mereu mai departe decât te afli. Asta era citirea din spectacolul lui Nick Mancuso„.
…”Celor care au rămas în spectacol până la sfârșit – cred că și sunt fericit pentru asta – am reușit să le transmit mesajul. Respectiv că este foarte important să ne ținem mințile deschise, să ne hrănim, nu să mâncăm, să acționăm individual pentru a ne dezvolta și nu cum puterea politică, în diferitele ei manifestări, încearcă să ne împiedice pentru a ne transforma în roboți. O viață fără autoreflecție, a spus Socrate, nu merită trăită. Sunt fericit că în Bacău, în România, prin teatru, oamenii au mințile deschise. Vă mulțumesc, încă o dată, pentru asta!”.
Biografia lui Nick Mancuso poate fi aflată ușor de către cei ce au nevoie de mai multă hrană.
Lasă un răspuns