Ni se întâmplă adesea să privim în sus către guvernanți cu sentimentul că ei vorbesc una și noi trăim alta. Privită de sus, de la nivelul instituțiilor statului, politica e ipocrită, meschină și interesată. Privită de jos, de la nivelul cetățeanului, politica e trufașă și nerealistă. Prin „realism” nu înțeleg atât „simțul realității”, pe care mulți politicieni nu-l au, ci simțul „realizabilului”. Retrocedarea averilor, a clădirilor în special, face parte din acest „simț al realității”, dar cu totul „nerealizabil”.
Cel puțin nu acum, imediat, și nici în deceniul următor. Nu poți arunca în stradă sute de mii de oameni, nici instituțiile care ocupă muzee, spitale, școli, așezăminte de ocrotire socială fără consecințe dezastruoase. Presiunea proceselor pierdute la CEDO, ca și a Consiliului Europei, sunt imense asupra Guvernului, silit să plătească despăgubiri exorbitante și să suporte critici severe că nu vrea să renunțe la moștenirile comunismului. Așa că ceva trebuia să facă pentru ca să nu-i fie păgubite buzunarele bugetului. În consecință, și-a asumat, miercuri, „Legea retrocedărilor”. Aceasta produce frisoane nu numai extremiștilor români, ci și oamenilor speriați de ce li se va întâmpla. Extremiști de tip Funar, Vadim Tudor ș. a. invocă iminente dezastre, prin cedarea către persoane de etnie maghiară a 2.500 de clădiri și a circa 100.000 de hectare terenuri. Așa că, zic ei, „România se va scoate la mezat”, ungurii ne vor lua la noapte Ardealul, că uite și așa secuii defilează cu steaguri altele decât ale României. Laszlo Tokes pretinde că Ardealul este pământ unguresc și că dacă nu le permitem o „Ungarie mică” într-o Românie prea mare vor pleca de la noi cu tot cu pământ.!?! Patosul lui patriotard, gălăgios e mai „electoral” decât s-ar putea crede, producând românilor o văicăreală panicardă, evitând, fără să-și dea seama, conștiința liniștită a forței proprii, sigură pe teritoriile ei legitime și pe capacitatea de a le apăra. De altfel, în Uniunea Europeană aceste gesturi sunt cu totul ignorate. De sus, de la nivelul politicului, pare că românii mănâncă minorități pe pâine, preferând aroma maghiară. De jos, are oare insomnii Ianoș din Corund din cauza primului articol din Constituție?
N-o duce el la fel de greu ca Ion din Buhoci? Ba da! Numai că discursurile politicienilor pun în umbră adevărul trăit și stârnesc un război inutil al fantasmelor: cele ale noastre se bat cu ale ungurilor, chit că jos, la bază, viața se desfășoară firesc. Cu mici excepții, uneori cu inflamări rizibile dacă n-ar produce cutremurări la nivel individual și arareori colectiv. Numai la vârfurile politice se distilează otrăvuri. Poate din cauza acestora presiunea UE asupra României este, de astă-vară, imensă. Ministrul de externe, dl Corlățean, nu pare a fi în stare să o potoleasacă, iar dl Ponta pare obligat să facă concesii UE, coabitând cu dl Băsescu, care este orice altceva decât iubitor de țară și de români. Vrând, nevrând trebuie să-l mai înghițim cât mai e la Cotroceni. Cu condiția să nu creeze breșe în USL, ca apoi să-l prăbușeasă după cum îi e obiceiul. Oricum, România pare a fi reintrat în ordine. Cam dezechilibrată, cam besmetică. Deocamdată, ipocrizia rămâne între politicieni o monedă cu două fețe și cu niciun obraz. Așa cum ei înșiși sunt ca oameni!!!
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns